Zilele trecute am participat la a doua editie a conferintei “eLiberatica”, dedicata tehnologiilor libere si deschise. De fapt, tematica evenimentului este in principal softul liber si open source, dar admite si alte subiecte legate de libertate si deschidere in tehnologiile IT. Asa se face ca printre invitati s-a aflat si Matthew “Chewy” Trewhella de la Google, care poarta o titulatura mai neobisnuita, Developer Advocate, rolul sau fiind sa faca chestiunile tehnice accesibile si relevante persoanelor non-tehnice. Fiind prima prezenta Google la o astfel de manifestare in Romania, se pare ca Chewy s-a asteptat la un alt gen de audienta si a fost surprins sa constate ca publicul era departe de a fi “non-tehnic”. In schimb, pentru mine Chewy era exact cum ma asteptam sa fie un om de la Google: tanar, degajat, usor excentric, dar stapan pe problemele domeniului sau. A vorbit frumos si repede despre “mashups”, OpenSocial si alte subiecte, cu diferenta ca in locul obisnuitelor slide-uri, prezentarea sa a fost ilustrata “pe viu” cu paginile internet relevante. Dintre subiectele abordate, singurul de care nu am vorbit inca in aceasta pagina se refera la noile unelte lingvistice.

Probabil ca ati observat in ultima vreme ca alaturi de rezultatele furnizate de motorul de cautare Google apare un link pe care scrie “Tradu aceasta pagina”. Daca ati avut curiozitatea sa-l incercati, ati obtinut o traducere oribila in limba romana a continutului paginii originale. Daca in schimb veti incerca sa traduceti in engleza un text sau o pagina web romaneasca, veti avea surpriza sa obtineti un text cel putin acceptabil. De unde provine asimetria? Cu siguranta si din caracteristicile limbilor implicate, dar in principal din faptul ca tehnologia utilizata este de natura statistica. Spre deosebire de alte procedee de traducere automata, care se bazeaza pe vocabulare, sisteme de reguli si tehnici de inteligenta artificiala, Google s-a bazat pe volumele uriase de date pe care le indexeaza si si-a “antrenat” sistemul furnizandu-i mari cantitati de texte bilingve, deducand de aici un mare numar de sabloane, de tipare lingvistice. Functioneaza si din franceza in romana, dar textul tradus cuprinde unele cuvinte frantuzesti si englezesti, ceea ce inseamna ca traducerea se face mai intai in engleza si apoi din engleza in romana, de unde se poate deduce ca sistemul este mult mai bine antrenat sa se exprime in engleza decat in alte limbi mai putin prezente in web.

Insa aspectul cel mai spectaculos este ca fiecare dintre noi putem sa contribuim la imbunatatirea sistemului. Pe de-o parte, daca dispunem de colectii de materiale bilingve, Google se va bucura sa le foloseasca. Pe de alta parte, pentru orice fraza tradusa, Google ne pune la dispozitie un procedeu simplu de a sugera o traducere mai buna, imbogatindu-si astfel “repertoriul”. Am incercat o traducere in engleza a articolului de saptamana trecuta si atractia de a corecta greselile flagrante ale versiunii engleze a fost irezistibila, asa ca am contribuit si eu cu ceva la succesul noii tehnologii Google. Apoi m-am intrebat de ce am facut-o. Daca vanzatorul dintr-un magazin mi-ar cere sa-mi impachetez singur camasa pe care tocmai am cumparat-o, cu siguranta as refuza. Dar aici e vorba de un soi de parteneriat: chiar as vrea ca un cititor de limba engleza sa aiba parte de o traducere mai buna a textelor romanesti (poate chiar si ale mele). Cred ca motivatii la fel de difuze, combinand altruism, o doza de egoism si ceva amuzament, sunt cele care determina milioane de oameni sa participe la proiecte open source, sa finiseze articole din Wikipedia sau sa recenzeze carti la Amazon.

Iar companiile sunt la randul lor interesate de aceasta noua forma de outsourcing: in loc sa angajeze lucratori, incredinteaza sarcini publicului. Se cheama “crowdsourcing” si chiar functioneaza. Fascinant este ca nu doar in lumea virtuala. In 2000, un tanar pe nume Jake Nickell a avut ideea sa propuna un concurs membrilor unei retele sociale populara printre designeri: oricine poate sa publice un imprimeu pentru tricouri, comunitatea voteaza, Nickell il imprima iar castigatorul capata doua tricouri gratuite. Nickell a fondat apoi compania Threadless si produce tricouri create si votate de o comunitate de 700.000 de membri, carora le place enorm sa-si vada desenele apreciate si apoi imprimate. Anul trecut compania a facut profituri de circa 12 milioane de dolari si continua sa creasca.