La sfarsitul saptamanii trecute trei mari companii din domeniul energetic, GDF Suez, Iberdrola si RWE au decis sa se retraga din consortiul care trebuia sa finalizeze reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda - in momentul in care scriu acest text stirea e fierbinte. Cele trei companii vorbesc de "incertitudinile economice si cele privind piata de energie" care "nu pot fi conciliate cu necesarul de capital pentru dezvoltarea unui nou proiect nuclear". Necesarul de capital este de cateva miliarde bune de euro, dar suma, in comparatie cu nevoile, dimensiunea pietei si posibilitatile pe care le poate oferi, aparent, Romania, nu ar fi foarte mare. Spun aparent, pentru ca tocmai ceea ce sustin investitorii ca ofera Romania acum - "incertitudinile economice si cele privind piata de energie" - pun o piedica proiectului.

Miscarea celor trei mari companii este cea mai recenta dintr-un sir de retrageri din domeniul energetic - italienii de la Edison s-au retras dintr-un proiect de 650 de milioane de euro la Craiova, iar cehii de la CEZ dintr-unul de 400 de milioane de euro de la Galati. Sunt numai cateva, printre cele mai mari, dintr-un sir destul de lung de retrageri - fabrici de racoritoare, bere, dulciuri si alte bunuri de consum inchise in perioada de criza. Unii ar spune ca este normal intr-o perioada de incertitudine economica sa se intample asa ceva - investitorii sa renunte la proiecte sau la operatiuni care le-ar putea aduce pierderi. Si chiar este asa.

Problema este ca Romania nu-si poate permite sa piarda proiecte si investitori, pur si simplu. Singura solutie pentru reluarea cresterii economice sunt investitiile straine, pastrarea celor actuale si atragerea altor investitori, alaturi de sustinerea antreprenoriatului local. Romania se afla acum intr-o zona de tranzitie catre o stare in care s-a mai aflat si din care a iesit extrem de greu - a perceptiei negative. Cele trei mari companii nu pomenesc, in comunicatul de presa pe care l-au dat, de criza economica mondiala, ci invoca "incertitudinile economice si cele privind piata de energie" din Romania, strict.

Cam tot anul trecut am intrebat oamenii de afaceri pe care i-am intalnit despre posibilitatea ca un numar important din investitorii straini sa inceapa se retraga din Romania, alungati de criza politica cronicizata, de birocratie, de lipsa unui plan guvernamental de redresare economica coerent si de scaderea continua a puterii de cumparare.

Este un pericol pe care l-a intuit, se pare, chiar Europa cea unita: Antonio Tajani, comisarul european pentru industrie, a cerut instituirea unui organism menit sa examineze investitiile straine in Europa, o formulare la fel de diplomatica precum aceea cu incertitudinile economice si care ascunde renuntarea la emfaza traditionala cu care europenii tratau investitiile internationale. Europa, slabita de criza datoriilor suverane si de comportamentul liderilor statelor componente, se vede pusa in situatia sa raspunda extinderii agresive a companiilor rusesti in infrastructura de petrol si gaze sau mai recent vizibile politici chineze de expansiune a influentei politice si economice.

Cu atat mai mult Romania, nicicum un campion al atractivitatii economice chiar in vremuri faste, trebuie sa se repozitioneze; teoria cu "acordul cu FMI aduce investitori" este vaga si nu mai valoreaza mare lucru. Pentru ca investitorii investesc nu acolo unde exista acord cu FMI, ci unde pot castiga bani intr-un mediu prietenos. Au inteles asta chiar muncitorii de la Fiat, care la jumatatea lui ianuarie au votat aprobarea unui nou contract de munca care difera de cel national si care prevede reguli mai stricte pentru lucratori in schimbul unor investitii si a cresterii salariilor. Programul de lucru devine mai flexibil, absenteismul este mai atent supravegheat, concediile de boala sunt mai strict reglementate, iar pauzele de lucru scad. In schimb directorul executiv Sergio Machionne a promis investitii de un miliard de euro si cresterea salariului anual cu circa 3.500 de euro.

Nu intamplator pomeneam mai sus de Codul romanesc al muncii - relatarile din presa vorbesc de modificari asemanatoare cu cele acceptate de o mare parte din sindicatele Fiat. La noi nici macar asociatiile patronale nu pot da un raspuns comun, unele facand echipa cu liderii sindicali. Si nimeni nu intelege ca la un moment dat unele compromisuri nu mai tin de orgolii personale sau marunte interese de clan, ci de, cum spunea comunicatul?, "incertitudini economice" de anvergura, cu efecte care nici nu mai pot fi cuantificate in bani. Cine poate cuantifica pierderile induse de plecarile enumerate mai sus si efectele asupra unui sistem energetic in care 80% din grupurile termoenergetice si-au depasit perioada de viata si nu respecta normele de mediu, grupul 1 de la Cernavoda s-a apropiat de jumatatea duratei de viata normate de 30 de ani si unde doua treimi din retele sunt uzate fizic sau moral?

Dar nu-i nimic, noi avem acord cu FMI si pe domnul Franks care sa regrete ca n-am avut crestere economica.