S-a atras atentia ca de la acest concept, virtuos in sine, se ajunge cu usurinta la ideea de religie ca „instrumentum regni“(1), solutie de care o putere politica (poate chiar reprezentata de eretici) se foloseste pentru a-si tine in frau supusii.

Ideea era deja prezenta la autori care aveau experienta religiei civile a romanilor si de exemplu Polibiu(2) (in „Istorii“ VI) scria, legat de ritualurile romane, ca „intr-o natiune formata doar din invatati ar fi inutil sa se recurga la astfel de mijloace, dar intrucat multimea este prin natura ei instabila si supusa pasiunilor de tot felul, lacomiei neinfranate, maniei violente, nu exista alta cale de a o tine in frau decat cu acest soi de mecanisme si cu temeri misterioase. Ca atare, sunt de parere ca nu fara motiv anticii le-au inculcat maselor credinta religioasa si superstitiile cu privire la Hades(3), dar ca mai curand sunt neghiobi cei care incearca sa le elimine in zilele noastre.

1. „Instrumentul guvernarii“, expresie in latina

2. Polibiu sau Polybios (cca 201 - cca 120 IHr), om politic si istoric grec, autor al unei istorii a lumii mediteraneene intre 218 IHr si 146 IHr

3. Hades, divinitate din mitologia greaca, frate cu Zeus si Poseidon; in mitologia latina, Pluto (echivalentul latin al lui Hades) este definit ca Stapanul Infernului

Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“.

Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe

Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin