Nu-i minunat? Zece volume, ca sa va intre bine in cap, dar si pentru a putea oferi un cadou inspirat; carti tocmai bune de pus si uitat pe coltul biroului, noptierei, masutei de cafea sau la luneta masinii, pentru a da impresia unui tip conectat si interesat, plus un volumas de intelepciune comprimata, de citit si citat oriunde si oricum, ca si legile lui Murphy; in plus reprezentarea palpabila, din plastic lucios, a marelui om, de pus pe acelasi birou, furnizoare de inspiratie si intelepciune. Cu toate ca figurina are, asemeni lui Godin, sosete de culori diferite, una rosie cu buline si una albastra cu dungi (este lipsita, desigur, de pantofi, pentru a face sosetele mai usor identificabile), mie mi s-a parut a fi o reciclare a unui stoc de Ken (tovarasul lui Barbie, stiti!?) care dintr-o eroare, poate, a iesit de pe linia de productie fara podoaba capilara.

Sunt, vor spune unii, rautacios, lipsit de spirit novator, ba chiar invidios pe succesul lui Godin sau al editorilor acestuia. Nu, eu voiam numai sa raspund unui cititor, care mi-a cerut de curand cateva pareri despre relatia tinerilor cu societatea. Iar Ken Seth Godin mi s-a parut cel mai bine a ilustra textul.

Nu spun niste noutati: tinerii din ziua de astazi, in Romania sau aiurea, au alte sisteme de valori - nu pun mare pret pe gramatica si ortografie, pe haine sau pe relatiile sociale, sentimente si valori, nu in sensul in care o fac generatiile mature. In schimb se dezvolta in zone care imi/ne sunt sau ne pot parea straine, in care facem eforturi pentru a patrunde si a le intelege, de genul retelei sociale Facebook. Exista in prezent 30 de insi sub 30 de ani milionari din internet; clasamentul este condus de Mark Zuckerberg, creatorul pomenitei retele Facebook, cu un venit anual de 700 de milioane de dolari, iar pe locul 30 se afla Matt Wegrzyn, care obtine un singur milion de dolari de pe urma site-ului sau, Bodis.com (marturisesc sincer ca n-am inteles ce face exact omul acolo, se pare ca ii ajuta pe altii sa faca bani cu site-urile lor). In top exista doi tineri de 17 ani, din care unul castiga cinci milioane si unul trei milioane de dolari, precum si doi juni de 19 ani, si ei multimilionari. Si nu fac numai afaceri/businessuri ciudate, unii vand mobilier (la 20 de ani!), podoabe sau haine.

La noi doi tineri au creat si au adus, in mai putin de un an, un site la frumusica valoare de un milion de euro, este vorba de Trilulilu, un fel de YouTube autohton.

Am citit recent niste opinii conform carora, in cazul acestei generatii, avem de-a face cu repetarea fenomenului dot-com. Le dau dreptate intr-o anumita masura, „entuziasmul dot-com“ pare a se repeta, dar cred ca trebuiesc facute niste precizari: ca si in cazul dot-com, responsabilitatea unor eventuale esecuri nu apartine tinerilor creatori de site-uri, ci gulerelor albe care, manate de lacomie, au incercat sa speculeze si sa castige din inventivitatea tinerilor.

Nu pot spune altfel despre cei ce s-au milogit, de exemplu, pentru o bucatica mica-mica din imperiul lui Zuckerberg, bucatica mica-mica pentru care au oferit sume mari-mari.

Societatea incorseteaza tinerii, pentru ca ii categoriseste, ii asaza ca pe fluturi in insectar si nu incearca sa se adapteze la noul adus de acestia, ci vrea cu orice chip sa ii modeleze dupa principii de manual. Aici nu avem vorba de banalul conflict intre generatii, ci de schimbari mai puternice si, paradoxal, mai subtile, care implica nu numai uman sau social, ci si tehnologie si cultura. Este diferenta intre promovarea „ŕ la Godin“, care poate parea funny daca n-ar fi trista si lipsa de fineturi a oricarui milionar sub 30 de ani care furnizeaza, pur si simplu, un serviciu folositor.

Societatea incorseteaza tinerii atunci cand le ofera idoli falsi. Scriitoarea chiliana Isabel Allende m-a facut sa zambeasc atunci cand a povestit ca un numar de carti, publicate in doua decenii de activitate literara, nu au facut-o la fel de cunoscuta cat au facut-o cele patru minute in care a dus steagul olimpic la Olimpiada de iarna din 2006. Lenea intelectuala a generatiei mature a facut din Isabel Allende o celebritate purtatoare de steag si nu de cuvinte. Aceeasi lene inventeaza falsi idoli, celebritati fara continut, promovate degeaba. Aceeasi lene crede in banul iscat din speculatii si nu in cel generat de inspiratie si spirit inovator.

Intre generatii sunt cinci inci de plastic cu sosete de culori diferite; poate fi un spatiu al naibii de greu de recuperat.