Succesul unei tehnologii vine in trei trepte. Prima este trecuta atunci cand oamenii inceteaza sa o priveasca din perspectiva tehnica. Nu ne mai intereseaza cum functioneaza sistemul de televiziune, ne intereseaza doar utilitatea sa. A doua treapta este ubicuitatea. Dar succesul este deplin atunci cand tehnologia intra in sfera implicitului si devine invizibila. De exemplu, Flash. Probabil ca fiecare computer din lume este echipat cu un Flash Player, dar putini sunt cei care stiu acest lucru.

 

Una dintre tehnologiile care se indreapta spre raspandirea globala se cheama GPS. Probabil ca opt oameni din zece identifica GPS-ul cu navigatorul auto, al noualea nu stie despre ce-i vorba, iar al zecelea cunoaste semnificatia acronimului: Global Positioning System. Faptul ca a trecut de prima faza a succesului reiese din faptul ca foarte putini sunt cei pe care-i intereseaza cum functioneaza. E vorba de o “constelatie” de sateliti orbitali (intre 24 si 32) care emit semnale ce permit receptoarelor GPS sa-si determine pozitia si viteza. De aici incep detaliile. Teoretic, semnalele de la trei sateliti ar fi suficiente, insa intervine un parametru foarte sensibil: timpul. Determinarea distantei receptorului fata de un satelit se face pe baza diferentei de timp dintre emisie si receptie. Fiind vorba de viteza luminii, orice imprecizie induce erori majore, motiv pentru care receptoarele “asculta” semnale de la cel putin patru sateliti. De aici incolo incep matematicile.