Presedintele american Harry Truman a spus la un moment dat ca are o nevoie disperata de un economist ciung, fara o mana; ideea era ca seful executivului american era innebunit de argumentele economistilor, care incepeau inevitabil cu “on the one hand” si care continuau ceva mai tarziu cu “on the other hand”. In romaneste ar trebui probabil sa cautam economisti unidimensionali, pentru a evita argumentele care incep cu “pe de o parte” si care continua cu “pe de alta parte”.

Warren Buffett mi se pare a fi un analist din cei fara o mana, unidimensionali - a mizat pe piata de capital, pe valori stabile si credibile si a ajuns cel mai bogat om din lume. Tine adunari generale ale actionarilor despre care se spune ca sunt festivalurile Woodstock ale capitalismului. Nici pariul pe care l-a facut cu cei de la Protégé Partners nu se indeparteaza de convingerile sale: a sustinut, in mod repetat, ca industria financiara aduna din ce in ce mai multi consultanti care nu creeaza valoare si care traiesc din tranzactiile pe care le intermediaza, bazandu-se pe analizele facute pe volumul in crestere al tranzactiilor bursiere si pe valoarea si mai in crestere a castigurilor brokerilor si ale altor intermediari. Buffett spune ca fondurile de investitii cu grad ridicat de risc sunt conduse de indivizi destepti, dar ca eforturile acestora se vor auto-neutraliza, iar IQ-ul responsabililor de fonduri nu va compensa costurile ridicate impuse investitorilor. Pe termen lung, o abordare prudenta din partea investitorilor se va dovedi a fi mai aducatoare de castiguri decat actiunile riscante ale fondurilor.

Pariul lui Buffett apare pe Long Bets, o platforma publica fondata in 2002 de un fost jurnalist si de un scriitor, cu banii lui Jeff Bezos, operata de Long Now Foundation, o institutie non-profit care incearca sa incurajeze responsabilitatea in lansarea de predictii. O data prin sumele puse in joc, cu toate ca milionul jucat de Buffett este un top of the tops, urmatorul cel mai valoros pariu fiind de 20.000 de dolari, iar cele uzuale avand valori de sute, cel mult cateva mii de dolari (un semn ca americanii inca mai dovedesc a sti cu adevarat ce inseamna valoarea banilor? chiar cu un dolar devalorizat?), dar si prin dimensiunea publica a predictiilor lansate sau a numelor care, iata, se prind in jocul deslusirii viitorului. Oricum, nimeni nu castiga banii, care sunt folositi in actiuni caritabile.

Iar pariurile sunt cu adevarat “long”, pentru ca Long Bets foloseste, pentru scrierea datelor, ani din cinci cifre (adica nu scriu 2008, ci 02008): aceasta pentru a rezolva problema Y10K, a anului care va veni dupa 9999. Pentru cineva care pune un pariu pe 8000 de ani, chestiunea s-ar putea dovedi cruciala, argumenteaza, poate in gluma, poate seriosi, creatorii platformei. Revenind la niste date ceva mai omenesti, sa bifam cateva subiecte de predictii si pariuri: inteligenta masinilor, aparitia avioanelor comerciale fara pilot, dezvoltarea Rusiei (care ar trebui sa devina, pana in 2012, liderul mondial in dezvoltarea de software), vanzarea cartilor (aici e o idee geniala - libraria care iti tipareste cartea instant, la cerere), globalizarea (se vorbeste de aparitia unei forme de guvernamant globale pana in 2025 - ma rog, 02025), viitorul economic al omenirii - aparitia unor noi monede panregionale, de tipul euro, reducerea saptamanii de lucru, disparitia combustibililor fosili.

Ce mi se pare important in jocul impus de Long Bets este, repet, chiar valoarea pusa in joc de participantii la pariuri - cea baneasca, cea a reputatiei, cea a credibilitatii.

Intr-o Romanie in care in campania electorala se realizeaza constructii megalitice - sosele suspendate, cartiere de locuinte, strapungeri si inele rutiere, extensii ale metroului, locuri de parcare, modernizari si reabilitari, iar in rest se urmareste buletinul meteo in speranta unor ninsori sau ploi reduse, un pariu de genul celui facut de Buffett mi s-ar parea binevenit, pentru ca i-ar arde pe “pariori” nu la reputatie sau credibilitate, doua notiuni care de mult nu mai au relevanta la noi, ci acolo unde ii doare mai tare, la buzunar, la propriul buzunar.

Iata deci, pe langa cea cu cartile, o alta idee buna: un Long Bets autohton, care, bine si corect si civilizat administrat, s-ar dovedi, sunt sigur, o platforma de discutii si idei si de dezbateri cat se poate de binevenita, o investitie buna pentru oricine vrea sa depaseasca castigul imediat generat de o actiune “hedge”. Lipsita, desigur, de partea pronosportistica a vietii - castiga Steaua sau Dinamo campionatul, e arestat sau nu X si Y - , o investitie pe ceea ce suntem si ce vrem sa devenim: am putea ajunge o forta economica in Europa, dar in cat timp, cu ce atuuri si cu ce renuntari.

Ai o opinie?, fii un economist ciung, argumenteaz-o cu banul jos!