In realitate insa, sondajele actuale il arata umar la umar cu oricare dintre candidatii democrati. Pe de o parte, aceasta reflecta problemele democratilor. In cea mai mare parte insa, reflecta perceptia, asiduu promovata de numerosii admiratori din presa ai lui McCain, ca el e foarte diferit de Bush: un tip responsabil, care vorbeste pe sleau. Dar e vreo urma de adevar in aceasta perceptie? In timpul campaniei din 2000, oamenii au spus cam aceleasi lucruri despre Bush; cei ce ne-am uitat cu atentie la propunerile lui, in special cu privire la impozite, am vazut conturul celor ce aveau sa urmeze. Si o privire la ce propune McCain referitor la impozite arata aceeasi combinatie de iresponsabilitate si de mistificare a adevarului care in 2000 au prefatat caracteristicile administratiei Bush.

Planul lui McCain cu privire la impozite cuprinde trei elemente principale. In primul rand, McCain propune permanentizarea aproape a tuturor reducerilor de impozite pe care Bush le-a programat sa expire la sfarsitul lui 2010. (El propune reintroducerea impozitului pe mosteniri, insa la un nivel foarte scazut.) In al doilea rand, vrea sa elimine impozitul minim alternativ, creat initial pentru a-i impiedica pe cei bogati sa exploateze portitele din legislatia fiscala, dar care a inceput sa afecteze clasa mijlocie mai instarita. In al treilea rand, vrea sa reduca drastic cotele impozitelor pentru corporatii.

Potrivit Centrului de Politici Fiscale, organizatie nepartizana, efectul in ansamblu al planurilor lui McCain ar fi reducerea veniturilor federale cu mai mult de 5 trilioane de dolari in urmatorii zece ani. Ar fi o pierdere imensa, suficienta ca sa puna o problema serioasa in privinta solvabilitatii guvernului. Dar inainte sa ajung acolo, haideti sa ne uitam mai intai la ceea ce eu consider cu adevarat revelator: raspunsul echipei de campanie a lui McCain cu privire la calculul facut de Centrul de Politici Fiscale. Raspunsul, scris de Douglas Holtz-Eakin, fostul sef al Comisiei de buget al Congresului, acuza centrul ca ar fi adoptat “prognoze bugetare nerealiste pentru congres”. Despre ce e vorba? Congresul evalueaza legislatia fiscala comparand prognoze cu privire la veniturile care vor fi colectate daca legislatia este adoptata cu prognoze ale veniturilor ce vor fi colectate daca se pastreaza actualele prevederi. In acest caz, ar insemna compararea planului lui McCain cu ce s-ar intampla daca reducerile de impozite ale lui Bush vor expira la termenul prevazut.

Holtz-Eakin vrea ca planul McCain sa fie comparat mai bine cu “actualele politici” - despre care el spune ca inseamna mentinerea cotelor de impozit la nivelurile de astazi. Dar sa va spun ceva: motivul pentru care reducerile de impozite urmeaza sa expire este tocmai acela ca administratia Bush s-a angajat intr-un joc al iluziei. A fixat un termen de expirare pentru reducerile de impozite, termen pe care insa n-a avut niciodata intentia sa-l onoreze, ca o modalitate de a ascunde costurile reale ale reducerilor.

Campania lui McCain vrea sa acceptam succesul acelei iluzii ca pe un fapt normal. Holtz-Eakin spune de fapt: “Nu ne asumam o noua iresponsabilitate, doar o continuam pe aceea a administratiei Bush. Asta nu se pune”. E de fapt acelasi discurs dublu cu privire la fiscalitate care a fost emblema administratiei Bush. Si oricum nu ofera niciun raspuns la principalul punct din analiza Centrului de Politici Fiscale, care nu are nimic de a face cu evaluarile electorale: strategia fiscala a lui McCain va lasa guvernul federal cu mult prea putine venituri ca sa-si acopere cheltuielile, ceea ce va duce la deficite bugetare imense daca nu se va recurge la reduceri masive de cheltuieli. Si McCain nu a spus nimic realist despre cum va recupera imensul deficit bugetar pe care reducerile lui de impozite il vor aduce - un deficit atat de mare, incat eliminarea lui va presupune reducerea cu 75% a bugetului asigurarilor sociale, desfiintarea sistemului Medicare sau ceva la fel de drastic. Dar vorbele, asa cum face Holtz-Eakin, despre lupta cu risipa de bani si reformarea sistemului de achizitii publice nu inseamna eliminarea deficitului.

Desigur, McCain nu e singurul care face promisiuni pe care nu are nicio posibilitate sa le finanteze; acelasi lucru poate fi spus, pana la un punct, si despre unii dintre candidatii democrati. Dar planul lui McCain este cu mult mai iresponsabil decat orice propun democratii si diferenta de grad este atat de mare, incat devine diferenta de natura. Discursul despre buget al lui McCain nu are pur si simplu nicio noima.

Care sunt deci intentiile reale ale lui McCain? Daca e sa spunem adevarul, planul lui McCain privind impozitarea nu pare sa ilustreze niciun program politic coerent. El pare mai degraba un imens exercitiu de a face pe plac, o incercare de a imbuna aripa de dreapta a Partidului Republican - si nimeni nu e interesat daca are vreo noima sau nu. Impresia ca discursul lui McCain despre impozite este doar pentru a face pe plac unora este sprijinita si de propunerea lui pentru un impozit pentru benzina consumata in vacanta de vara, o masura care in sine ar ajuta prea putin consumatorii, insa ar impulsiona puternic profiturile industriei petroliere.

Din ce in ce mai mult, McCain vorbeste ca un tip care ar spune orice ca sa ajunga presedinte.