Sa precizam, inainte de orice, ca economistii nostri erau niste personalitati; apoi sa spunem ca vanatorii au fost norocosi, asa ca la plecare, duminica, fiecare impuscase cate un ditamai ursul. Avionul vine, pilotul nu se poate impotrivi suvoiului de argumente, vorbe si masuratori, asa ca se declara invins si accepta sa incarce cei trei ursi vanati.

Avionul incearca sa decoleze, se ridica cat de cat, zboara balansandu-se, pilotul tureaza motorul, dar totul este in zadar - se prabusesc. In cadere, unul din cei trei economisti se uita pe geam si intreaba: “...unde suntem?”. Altul se uita si el pe fereastra si il lamureste: “...cam la trei sute de metri est de locul unde ne-am prabusit anul trecut!”.

Mi-am adus aminte de istorioara asta zilele trecute, urmarind o dezbatere televizata pe teme economice, la care participau trei analisti, sa le spunem Redundantul, Nesigurul si Pragmaticul. Redundantul stie doua mantre si le invoca oricum, pe rand si la gramada, fluent, frumos, plastic - cele doua, productivitatea si inflatia, sunt alfa si omega, inceputul si sfarsitul: explica, exemplifica, atentioneaza si tensioneaza. Nesigurul stie de fapt multe si, daca ar avea cineva rabdare sa-l asculte pana la capat, sunt sigur ca acel cineva ar fi rasplatit de o concluzie excelent argumentata si impecabila din punct de vedere logic si teoretic. Pragmaticul venea chiar din zona pragmatica si trebuie sa spun ca imi inspira cel mai mare respect, avea raspuns la orice, scurt, la obiect, numai ca avea retineri mari in a-si vinde ideile cu adevarat bune. Ideea de la care s-a plecat in discutie a fost cresterea nemaipomenita de PIB a Romaniei din primul trimestru al anului, peste asteptarile oricui. Dupa bla-bla-ul de rigoare, au aparut intrebarile telespectatorilor, naiv de pragmatice: ce se mai aude cu nu stiu ce actiune, de ce zice domnu’ de productivitate in sensul inducerii unei vinovatii colective, dar nu pomeneste si de nevoia de investitii si de retehnologizare si de eficientizare, de cum s-ar descurca oricare din cei trei cu o anumita suma intr-un anumit interval de timp. Cel putin in cazul ultimei intrebari Pragmaticul nu i-a dat telespectatorului nici o idee, Redundantul a fost nesigur si Nesigurul a fost redundant - nu se putea.

Emisiunea s-a sfarsit intr-o nota de relativa nesiguranta, desi cresterea PIB din primul trimestru al anului a depasit asteptarile oricui, iar daca si agricultura va merge bine, o sa spargem toate recordurile europene, cu tot cu productivitatea si inflatia si cresterile necorelate de salarii.

Asa cum cei trei vanatori economisti n-au invatat nimic din experientele trecute, chiar daca acestea au costat cate un avion, nici experienta anilor (multi!) de capitalism postrevolutionar nu a generat un model de economist mioritic, care sa imbine rigoarea corporatista cu fatalismul ciobanului sau cu tenacitatea mesterului Manole. Nu cred ca suntem diferiti de restul lumii, dar nu pot sa nu remarc rezolvari specific romanesti la probleme generale sau caracteristici care ne diferentiaza de restul lumii.

Sa-i lasam totusi pe Redundant, pe Nehotarat si pe Pragmatic sa se dumireasca care-i de fapt rolul lor in tara asta si sa ne concentram pe elementul central al acestui text, adica avionul din istorioara cu care am inceput. Vedeti dumeavoastra, atunci cand citesti istorioara, nu se poate sa nu zambesti, macar, iar daca esti un pragmatic redundant si nesigur, poate vei exclama: “...ce fraieri, n-au invatat nimic, chiar daca au mai cazut cu avionul...”.

Eu pastrez caracterizarea, dar nu cred ca cei trei trebuia sa se limiteze la un singur urs, ci sa apeleze la un avion mai mare.

Asa cum mi-ar placea ca analistii sa depaseasca simpla enumerare de indicatori economici, PIB, inflatie sau productivitate. Nu-i contest importanta ca indicator economic, dar, in sine, PIB este o aiureala; o spune, de exemplu, chiar Warren Buffett: “...as putea angaja 10.000 de oameni care sa imi picteze portrete in fiecare zi a vietii mele. Iar PIB ar creste. Dar utilitatea demersului ar fi zero, iar cei 10.000 mai bine ar lucra in medicina sau invatamant”. PIB creste de pe urma poluarii, a dezastrelor naturale sau a defrisarii padurilor, iar un bolnav in stadiu terminal care trece printr-un proces costisitor de divort este un cetatean de vis pentru PIB.

Cred ca dupa aproape 20 de ani de capitalism romanii ar trebui sa renunte la un numar de fetisuri - PIB, inflatie, productivitate si sa inceapa sa formeze o cultura economica pragmatica, sa ia un avion mai mare. Orice s-a intamplat la altii se va intampla si la noi, dar procesele va trebui sa fie ponderate nu cu deflatorul PIB, ci cu cate un dram de AsaCumSuntemNoi. Ca sa intelegeti ce vreau sa spun, ganditi-va cum ati reactiona si cum ar reactiona prietenii vostri la “oferta” retailerului online american Zappos: noii angajati trec printr-un proces de training de o luna de zile: strategie, cultura corporatista, grija fata de client. Ca o parte a programului, dupa circa zece zile de antrenament, angajatului i se spune ca, daca va demisiona in ziua respectiva, va primi nu numai salariul integral pentru perioada lucrata, ci si un bonus de 1.000 de dolari.

Adica iei avionul mic sau pe cel mare?