Acum un an, in Bucuresti era zapada. Dar nu cativa centimetri ca saptamana trecuta, ci troiene serioase. Imi aduc aminte ca in prima zi lucratoare, cand am vrut sa dau zapada de pe masina, am gresit de doua ori masina (deh, avantajele parcarilor de la bloc fara locuri rezervate, unde nu gasesti acelasi loc liber de doua ori la rand). Oricum, am abandonat repede, pentru ca zapada trecea in acea dimineata de genunchi, deoarece nu trecusera deloc utilajele de deszapezire pe strada mea. Adica o situatie complet diferita de saptamana trecuta, cand primarii (mai ales cei alesi anul trecut) pareau ca abia asteapta orice fulg de zapada pentru a arata cat de buni administratori sunt. Dar, din pacate, zapada este doar unul dintre elementele care apropie si in acelasi timp departeaza anul 2008 de cel care tocmai a inceput.

 

Sa ma explic printr-un alt exemplu. Optimismul traditional al lui Jacques Daniel, seful comercial al Dacia, cel care de cativa ani deschide seria conferintelor de presa de la unul dintre hotelurile de cinci stele din capitala, disparuse saptamana trecuta. Daniel, care de obicei anunta cu un zambet larg depasirea planului de productie/vanzari si problemele pe care le are producatorul roman in a face fata comenzilor, mai ales la export, era nevoit sa confirme vanzarile de mai putin de 260.000 de masini, cu mult sub planul anuntat anul trecut. Ca o paranteza, supararea lui Daniel a fost cu atat mai mare cu cat si Renault, pentru care este director comercial pentru Romania, a inregistrat una dintre cele mai puternice scaderi din topul marcilor de import, e adevarat pe un segment puternic afectat de explozia de masini second-hand de import.

 

Bine cel putin ca seful comercial in Romania al celui mai important grup industrial, care a cerut garantii de stat pentru un imprumut destinat unei investitii in derulare, parea bronzat, fiind proaspat venit dintr-o deplasare organizata intr-o destinatie exotica pentru dealerii merituosi.

 

Ceea ce as vrea sa retineti din cele de mai sus este ca in mai putin de un an, criza internationala a facut ca si cel mai de succes produs romanesc la export, masina low-cost, sa ajunga de la extaz la agonie, daca e sa luam in calcul planul de productie vehiculat pe piata de doar 200.000 de masini pentru acest an, la jumatate fata de ceea ce anunta cu emfaza Carlos Ghosn, seful grupului francez, in urma cu doi ani, cand ii biciuia pe managerii fabricii sa faca imposibilul si sa creasca prin orice modalitate capacitatea de productie.

 

Tot iarna trecuta (e adevarat, nu chiar in ianuarie, ci spre inceputul lunii februarie), rusii de la Gazprom ii avertizau pe ucraineni ca vor sista livrarile de gaz, daca Kievul nu isi achita datoriile. Anul trecut amenintarile au ramas fara urmari, dar in acest an efectele disputei devenite obisnuinta intre cele doua tari (mai ales iarna) au fost resimtite nu doar de ucraineni, ci si de alte 14 state, printre care si Romania. Si tot anul trecut, cam pe vremea aceasta, un euro se schimba cu 3,6-3,7 lei, moneda romaneasca fiind in toiul unei perioade de depreciere pe fondul tensiunilor de pe pietele internationale, dar alimentata si de cheltuielile bugetare foarte mari de la sfarsitul de an (suna cunoscut?).

 

Premierul de atunci Calin Popescu- Tariceanu se intalnea cu guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, pentru a discuta “pentru o evaluare a inflatiei in 2008, astfel incat sa poata calibra politicile Guvernului cu cresterile de preturi prognozate si sa se asigure ca nu vor exista derapaje”. Saptamana trecuta, premierul in functie Emil Boc se intalnea la randul sau cu guvernatorul Isarescu pentru o discutie despre bugetul acestui an.

 

“Nu in ultimul rand, l-am rugat pe domnul guvernator sa imi faca cateva recomandari cu privire la personalitati care sa faca parte din Consiliul Economic Consultativ pe care il voi crea la nivelul primului-ministru, pentru a fundamenta si sustine politicile economice in perioada urmatoare”, a adaugat Boc. In acelasi timp, cursul stabilit de BNR depasea 4,2 lei. Iar guvernatorul, in stilul sau enigmatico-sugubat, raspundea la una dintre intrebarile ziaristilor despre nivelul record pentru ultimii cinci ani cu o alta intrebare pe care ar fi trebuit sa ne-o punem (si) anul trecut pe vremea aceasta: “credeti ca-i mult?”.

 

Eu as mai adauga o intrebare valabila pentru fiecare dintre situatiile pe care le-am enumerat mai sus: aveti pregatita o varianta de rezerva? Atunci nu o sa va sperie cativa centimetri de zapada, chiar daca in cele din urma se face polei.

 

Si as mai avea o nelamurire. Chiar asa dramatice sa fie efectele acestei crize internationale in Romania de i-au determinat pe aproape toti managerii din Romania chestionati de BUSINESS Magazin sa isi schimbe radical discursul fata de anul trecut, trecand de la un optimism debordant (chiar nefundamentat) la ultra-pesimism? Sau e doar o modalitate de a justifica (de la bun inceput) prin criza rezultatele mai putin bune pe care le vor avea pe o piata fara cresteri de doua cifre de la un an la altul?