Salariile si productivitatea

Postat la 27 noiembrie 2007 1 afişăre

Daca Romania intrase deja in zona vest-europeana cu salariile managerilor de top, 2007 a adus cresteri spectaculoase ale veniturilor si pe celelalte niveluri. Guvernatorul BNR Mugur Isarescu spunea recent ca Romania a pierdut din avantajele pe care le marcase la cresterea productivitatii dupa 2000, iar oamenii de afaceri spun ca, in acest an, majorarea salariilor a depasit cu mult avansul productivitatii.

BUSINESS MAGAZIN: In ultimul an salariile au crescut spectaculos. A avut vreo legatura cu productivitatea?

 

MARIAN NASTASE: Productivitatea inseamna mai presus de toate investitii. Pentru calibrarea personalului cu capacitatile de productie, spre deosebire de o afacere privata care creste numarul de angajati in functie de necesitati, in cazul unei companii preluate de la stat, cu tot cu angajati sunt doua metode. Cea clasica, a reducerilor de personal, pe care noi n-am prea practicat-o si am preferat sa lasam lucrurile sa se desfasoare natural - pensionari si concedierile clasice in cazul celor cu abateri grave. O alta solutie pentru cresterea productivitatii este tehnologizarea, iar investitiile (la Alro - n. red.) au fost directionate pentru cresterea capacitatii de productie. Si am crescut astfel productivitatea pe angajat de la 45.000 de tone pe an la dublu: 90.000 de tone pe om in 2008, conform bugetului. Ceea ce pentru nivelul industriei (la nivel international - n. red.) e bine.

 

STEFAN PADURE: In moneda, in euro, cat inseamna asta?

 

MARIAN NASTASE: Pai, tona e cam 3.000 de euro, dar noi ne raportam mai degraba la cantitate, pentru ca acesta este benchmark-ul (indicativ de referinta) industriei. „Grosul“ producatorilor au o productivitate care se plaseaza intre 60.000 si 70.000 de tone, cele slabe fiind chiar sub 50.000, asa cum erau majoritatea in urma cu cinci ani. Indiferent de considerente, pentru ca intalnesti productivitate mica si la fabrici cu traditie, fie ca nu au facut investitii, ca merg pe sistemele mai vechi s.a.m.d. Iar „varfurile“ profitabilitatii in industrie sunt peste 100.000, ajungand chiar pana la 120.000 de tone pe om anual.

 

BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca in cazul companiei Alro nivelul productivitatii mai poate creste sau ati atins pragul de sus?

 

MARIAN NASTASE: Mai putem creste si vrem sa ajungem la maximum pe industrie. Noi am facut de fapt investitiile cu doua scopuri clare: marirea capacitatii de productie si scaderea consumurilor specifice. Consumurile specifice au ajuns la minimum pe industrie. Mai jos de atat nu ne lasa fizica si chimia, daca nu se schimba radical ceva in tehnologie. Ne-a interesat foarte mult sa controlam costul, pentru ca piata nu este sub controlul nostru. Vedeti ce se intampla cu petrolul sau cu pretul metalelor - nichelul este de opt ori mai mare decat in urma cu cinci ani, cuprul este de patru ori mai scump, iar aluminiul de doua ori mai scump.

 

BUSINESS MAGAZIN: Dar in acest context, al cresterii costurilor la combustibili si materii prime, salariile cum au evoluat?

 

MARIAN NASTASE: Au crescut dramatic. Astfel incat am ajuns acum la un venit mediu de circa 1.000 de dolari (peste 2.300 de lei - n. red.). Este vorba de o combinatie intre salariul tarifar de incadrare si sporuri - de la cele de toxicitate pana la primele „de caldura“. Pentru ca nu poti fi indiferent cand muncitorii stau la temperaturi de 80 de grade si cer o prima pentru apa.

 

STEFAN PADURE: Si mai ales cand ti-e bine in buzunar si ei merg pe linia ta.

 

MARIAN NASTASE: In principiu, oamenii sunt multumiti, mai ales ca am facut investitiile de mediu si am redus poluarea in fabrica, care era o problema cu ani in urma.

 

STEFAN PADURE: E normal ca atunci cand angajatorului ii merge bine sa imparta si la angajati, intr-o proportie, bineinteles, echivalenta cu ceea ce fac acestia. In bransa noastra (prelucrarea carnii) sunt cu totul alte activitati si specializarea nu mai este la fel de mare. In plus, noi am si pierdut odata cu deschiderea granitelor foarte multa forta de munca specializata, cea care ajunsese la un nivel mai inalt de salarizare. Macelarii mai cu seama au plecat peste hotare, pentru ca in strainatate munca fizica este foarte bine cotata. In Romania plata macelarilor nu putea sa ajunga la un nivel foarte inalt, pentru ca produsul facut de noi nu este un produs scump si nici nu are cum sa fie scump, pentru ca ne lovim de ce e in piata. Romania are o capacitate de productie in industria alimentara dar si specific in bransa noastra, la mezelari, cam de trei ori mai mult decat este necesar.

Paginatie:

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
CLUB BM
/club-bm/salariile-si-productivitatea-1064228
1064228
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.