Daca va uitati indestul prin microscopul electronic din laboratorul din Yorktown Heights, New York, in care lucreaza Frances Ross, e posibil sa vi se para ca Ross, specialist in stiinta materialelor, este de fapt o fermiera intr-o lume liliputana a siliciului.

Ross, cercetator la IBM, are grija de o recolta de nanofire de siliciu in forma de ciuperca care ar putea deveni intr-o buna zi componenta de baza pentru un nou tip de aparate electronice. Nanofirele sunt doar un exemplu, desi unul dintre cele mai promitatoare, al transformarii care are loc acum in stiintele materialelor, in timp ce cercetatorii incearca sa creeze urmatoarea generatie de comutatoare mai mici, mai rapide si mai puternice decat tranzistorii de astazi.

Motivul pentru care multi specialisti in computere urmaresc acest scop este ca treptata miniaturizare a tranzistorilor a ajuns deja aproape de limitele fizice de baza. Din ce in ce mai mult, producatorii de tranzistoare se confrunta cu efectele subatomice, ca tendinta electronilor de "a se scurge" dincolo de granitele materiale. Electronii care se scurg fac mai dificil de stiut cand un tranzistor este pe pozitia pornit sau oprit, informatie care face posibila functionarea computerelor. La fel se explica si incalzirea excesiva, principala deficienta a celor mai rapide cipuri de memorie.

Tranzistorul nu este un element oarecare al lumii electronice. Este inventia care a facut posibila revolutia computerelor. In esenta este vorba despre un comutator pornit/oprit care este controlat de un influx electric. In functionarea calculatoarelor s-a adoptat conventia ca atunci cand comutatorul este pornit sa reprezinte cifra "1", iar cand este oprit sa reprezinte "0". Aceste siruri de "0" si "1" compun limbajul de baza al calculatoarelor.