Daca, din intamplare, intalnesti, precum cavalerul din vechiul roman spaniol, o infanta cocotata intr-un stejar, si ea te roaga s-o iei cu tine, ce cale alegi? Te duci, precum cavalerul, sa ceri o povata, cu riscul ca la intoarcere sa nu mai gasesti pe nimeni in arbore? Sau, pur si simplu, asezi adorabila creatura in sa si pornesti la drum? Alegoria Micutei infante de Castilia i s-a impus lui Henry de Montherlant atunci cand, la Barcelona, vederea unei tinere dansatoare de music-hall i-a aprins in suflet valvataia unei subite pasiuni.

Apropierea de frumoasa copila este cat se poate de "la-ndemana". Si, poate, tocmai de aceea ar trebui ocolita ("un lucru odata atins este distrus", spune autorul). Pe de alta parte, renuntarea nu este tot o capcana? Care sa fie raspunsul corect? In cele din urma, naratorul-erou se decide sa fuga in Insula fericirii, unde isi continua analiza exasperata a dorintelor sale contradictorii, care  il transforma in cele din urma intr-un "calator haituit".

Henry de Montherlant, Micuta infanta de Castilia,
Editura Polirom, Iasi, 2005