Nu-mi place sa scriu despre trupe noi. De ce nu? Pentru ca ma sperie. Sunt mult prea multe, cu nume incredibil de derutante si membri din ce in ce mai tineri. Stiu, stiu, vorbesc ca bunicul, dar e adevarat. Trupele noi au, de asemenea, o durata de viata care l-ar face de rusine si pe un fluture: in epoca internetului, trupele raman, de regula, super pentru vreo doua ore si patruzeci si sapte de minute, moment pana la care publicitatea deja nu mai are efect, iar lumea uita reclamele de jumatate de pagina pe are le-au avut in NME (New Musical Express, n.tr.) si sunt aruncate inapoi in obscuritate.

The Black Lips sunt un exemplu graitor in acest sens: li s-a facut publicitate vreme de cateva nanosecunde (bine, cateva luni), dupa care toata lumea s-a decis ca erau teribil de demodati. Bine ca nu am incercat niciodata sa scriu despre ei, altfel, atunci cand aparea revista, probabil ca m-as fi trezit ca arunca dupa mine cu pietre pustimea, care consuma numai ce se poarta, pentru ca sunt asa de invechit.

In aceasta saptamana m-am hotarat sa scriu despre 5 formatii care vor fi tari in 2008. Dar daca pana la momentul aparitiei articolului, Fuck Buttons sau MGMT nu mai sunt “cool”, abtineti-va sa aruncati cu pietre dupa mine...

Tiny Masters of Tomorrow: Asa cum spuneam, trupele din ziua de azi sunt din ce in ce mai tinere. Arctic Monkeys par sa fi fost initiatorii acestei tendinte, niciunul dintre ei nearatand destul de varstnic incat sa-si poata cumpara legal tigari atunci cand au dat lovitura. N-ati vazut insa nimic. Faceti cunostinta cu Tiny Masters of Tomorrow, ai carei membri sunt Ivan, 13 ani si sora sa Ada, 11 ani. Ivan canta la chitara, Ada la chitara bas si clape si amandoi asigura partea vocala. Bateristul lor este Russell Simins de la Jon Spencer Blues Explosion si au colaborat deja cu Karen O de la Yeah Yeah Yeahs. David Bowie i-a caracterizat drept “de geniu”, lauda destul de impresionanta pentru cineva in varsta de 13 ani. Singurul lucru care i-ar putea impiedica sa aiba succes ar fi riscul unei certe pe tema furatului jucariilor.

Fuck Buttons: Un duo din Bristol, pe care o serie de ziare si reviste il considera candidat la primele locuri in topuri. Din punct de vedere tehnic, sunt o trupa de “zgomot”, dar una surprinzator de melodioasa, albumul lor “Street Horrsing” fiind plin de straturi de sunete suprapuse care te prind si nu-ti mai dau drumul. La momentul actual desfasoara un turneu chinuitor prin SUA, atragand fani inraiti.

Black Kids: In ciuda faptului ca nu au lansat decat un single si un EP, am intarziat in a-i prezenta, caci Rolling Stone i-a descris deja drept una dintre cele mai bune trupe noi ale anului. Sunt o trupa pe care trebuie sa o cunoasteti daca vreti sa discutati cu pustimea care nu consuma decat ceea ce este la moda fara a va face de ras. De origine din Jacksonville, Florida, trupa practica un indie cu tente electronice dragute, care te indeamna sa canti in timp ce asculti. Da, doi dintre membri chiar sunt de culoare.

Santogold: Majoritatea oamenilor au auzit pentru prima oara de Santogold din Brooklyn dupa aparitia sa pe LP-ul lui Mark Ronson, “Version”. Reprezinta un amestec trasnit de r’n’b, electro din anii optzeci si new wave, fiind frecvent comparata cu MIA din Marea Britanie sau cu Karen O de la Yeah Yeah Yeahs. Santogold are relatii exact acolo unde trebuie, deoarece a lucrat anterior in domeniul A&R (descoperirea de noi talente) si ca producator pentru alti artisti. Bjrk a invitat-o in turneul ei, Spank Rock a cantat cu ea, Mark Ronson a invitat-o sa colaboreze la cateva piese, iar Diplo si Switch s-au oferit sa o ajute la LP-ul sau de debut aparut in aprilie. Stati cu ochii pe ea.

MGMT: Dupa ce BBC-ul i-a inclus deja in Topul anului 2008, iar numeroase ziare nu mai prididesc sa-i laude, MGMT par candidati siguri la succes. “Psihedelic” e cuvantul de ordine atunci cand vine vorba de acest duet american, deloc surprinzator, avand in vedere ca LP-ul lor de debut, “Oracular Spectacular”, a fost produs de acelasi tip care lucreaza cu Flaming Lips. A ajuns pe pozitia a douasprezecea in topurile din Marea Britanie si se pare ca veti mai auzi de MGMT. Doar sa nu va faceti de ras pronuntandu-le numele “Em Gee Em Tee”; e de fapt “management”. Asta ca sa stiti.