Prezentările multor case de modă printre care Prada, Jonathan Saunders, VFIles ori Thom Browne, au pus accentul pe silueta care pare mai mare decât este, scrie The New York Times. Experţii în domeniul modei susţin că tendinţa nu este deloc surprinzătoare, întrucât "gigantismul" afişat de manechinele îmbrăcate în haine prea mari sau de celebrităţile care deja au în garderobă asemenea articole vestimentare e de fapt o reacţie la îmbrăcămintea prea strânsă pe corp care s-a purtat multă vreme.

În plus, hainele mai mari, unde intră mai mult material, tind să apară în vremuri de reviriment economic, cum ar fi colecţia New Look a lui Christian Dior din 1947.

Alteori, cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei, astfel de tendinţe apar atunci când purtătorii doresc să-şi arate puterea economică sau statutul social, cum s-a întâmplat cu croielile de haine cu umeri supradimensionaţi şi coafurile mari din moda anilor '80.

Preferinţa actuală pentru hainele supradimensionate se manifestă printr-o intrepretare a hainelor masculine adaptate la silueta feminină, cu blazere lungi şi largi şi mâneci care trec lejer de încheietura mâinii, dar şi prin accesorii uriaşe, cum ar fi rucsacul afişat recent de Rihanna.

Unii creatori de modă susţin că atunci când au realizat astfel de haine nu au vrut decât să se joace cu proporţiile şi să-i provoace pe cei ce le privesc să regândească ideea de normalitate vestimentară. Mai există şi voci care spun că asemenea haine au avantajul de a se potrivi cu uşurinţă pe multă lume, indiferent de siluetă, şi implicit le pot face pe purtătoare să pară mai slabe.