CÂND SE APROPIE LUNA IULIE, MA RVIN ÎŞI PREGATEŞTE SEJURUL GASTRONOMIC CU NER+BDARE. Este un om plin de viaţă, căruia nu îi dai 64 de ani, vorbăreţ şi pus pe glume. Locuieşte la câteva ore depărtare, dar îşi savurează weekendul ca pe o vacanţă exotică veritabilă, doar a lui, pe care o ascunde de prieteni şi din care o exclude pe soţie.

Victoria este arheolog cu specializare în rămăşiţe umane, se îmbracă hippie şi nu se jenează să explice că a îmbrăţişat acest stil de viaţă datorită bugetului. Aceasta se traduce şi în dietă, preponderent vegetariană. A lucrat pe situri de prin toată lumea şi îi place să stea la poveşti şi pahare de gin până târziu în noapte.

Se ştie cu Marvin de câţiva ani buni, de aici. La fel şi Ken Abala, american, profesor de istorie la University of the Pacific, gastronom, autor al unor lucrări de referinţă în domeniul culinar şi plin de solicitudine faţă de nou veniţi.

Mai sunt şi alţii, tineri şi vârstnici care se salută relaxat, de parcă nu s-au văzut de acum o săptămână. În realitate se văd o dată pe an, la Oxford Food Symposium, unde vin cu religiozitate indiferent unde locuiesc. Cum este de exemplu Monica, singura mexicancă de la simpozion, care revine de 17 ani.

De peste 20 de ani un număr crescând de oameni îşi lasă munca şi familia şi pornesc spre Oxford, Marea Britanie.

Sunt oameni din nordul Europei, Statele Unite ale Americii, Rusia, Japonia, India, ba chiar şi Noua Zeelandă. Un grup de prietene din Turcia – pe care le-am reîntâlnit ulterior la Istanbul, un cuplu de americani pensionaţi care fac turul Europei, un om de radio australian, mulţi englezi şi un singur român – eu. Motiv pentru care devin repede centrul atenţiei în orice grup; sunt plini de solicitudine, curioşi şi spun numai lucruri frumoase despre români şi România.

Ce uşurare! Şi ce bine se simte treaba asta!Simpozionul se ţine la Saint Catherine’s – cel mai nou colegiu din Oxford. Proiectată de Arne Jacobsen până în cele mai mici detalii – adică linguri şi furculiţe –, clădirea oferă multe surprize privind folosirea ingenioasă a spaţiului şi luminii naturale. Camerele sunt spartane, dar sentimentul de şcoală de elită străbate de peste tot, iar peluzele – verdele acela viu de iarbă grasă englezească – încadrează clădirile cu doar două etaje, potenţând atmosfera de linişte şi calm.

IN ALŢI ANI EVENIMENTUL S-A ŢINUT ÎN COLEGII VECHI DE SUTE DE ANI, unde, după cum spunea o englezoiacă bătrână cu părul alb ce amintea de Gandalf, abluţiunile se făceau la baia comună, iar camerele erau lipsite de confort.

După deschidere suntem invitaţi la cocktail, unde se servesc crackers cu tube-food, căci una din cerinţele organizatorilor a fost ca fiecare să aducă de acasă mâncarea sa preferată la tub; prin urmare am avut anşoa, ciocolată, umami, peşte, harisa, soia, muştar, ketchup şi wasabi, plus multe altele al căror nume şi conţinut nu a fost înţeles sau reţinut. Într-adevăr un ice-breaker perfect, având în vedere discuţiile de la coada formată în jurul lor.

Fiecare zi începe cu o sesiune de prelegeri comună în Theatre Hall. Aici vorbesc cei grei, scriitori, gastronomi şi organizatori sau bucătari celebri. Unul din discursuri s-a dovedit cu precădere interesant prin modul dezinvolt şi personal în care a fost susţinut.

ADRIANA SOHODOLEANU

(CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR, PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI

WWW.BISCUIT.RO )