“Changeling”, cu Angelina Jolie in rolul principal, este primul din cele doua filme ale lui Eastwood care ajung pe marile ecrane din Romania. Eticheta de “drama de epoca” nu-i face deloc cinste unui adevarat thriller despre disparitia unui copil in Los Angelesul sfarsitului anilor ‘20. Din nefericire, nimic nu este imaginar in thriller-ul lui Eastwood, peste 95% la suta din incredibilul scenariu scris de J. Michael Straczynski petrecandu-se aidoma in realitate.

 

Jolie este Christine Collins, o mama singura care incearca sa-i asigure fiului ei de noua ani, Walter (Gattlin Griffith), o existenta cat mai fericita. Intr-o zi, Christine se intoarce de la munca si nu-si mai gaseste fiul. Femeia alerteaza politia si primeste toate promisiunile ca Walter ii va fi inapoiat cat de curand, numai ca lunile trec, iar sutele de piste incercate de detectivi se dovedesc inutile. Cand Christine este anuntata ca fiul ei a fost gasit intr-un orasel din Texas, femeia traieste cea mai fericita zi din viata, dar toate sperantele i se naruie cand isi vede “fiul”: pustiul care sustine cu tarie ca este Walter nu este decat un impostor, iar femeia, impinsa de la spate de un sef al politiei speriat de scandal, se simte obligata sa ia copilul acasa, pentru a se convinge daca nu cumva lunile de lipsuri i-au schimbat intr-o atat de mare masura infatisarea.

 

La inceputul filmului, Christine ii spune unui Walter cu ochiul invinetit in urma unei altercatii cu un coleg de scoala: “Niciodata sa nu incepi o bataie, dar intotdeauna s-o termini”. Si ce batalie ne ofera Eastwood! Singura impotriva tuturor, cu politistii din Los Angeles sacrificand-o pentru a da bine in ochii presei, Christine lupta cu deznadejdea, dar si coruptia, pentru a ramane cu acel lucru aparent insignifiant, dar extrem de important: speranta. Chiar daca e o idee prea lung, filmul te tine in priza pana in ultima clipa. La o jumatate de ora de la inceputul filmului, ai impresia ca vezi o distopie perversa, sau ca esti victima unui la fel de pervers SF social. 

 

Desi s-ar putea sa aiba sanse la o nominalizare la Oscar, interpretarea lui Jolie este mai degraba o problema si nu un atu al filmului. Coafura anilor ‘30 si vestimentatia vremurilor nu te fac sa uiti ca o ai in fata pe cea mai comentata actrita a ultimilor ani, iar interpretarea ei pare uneori fortata. O necunoscuta ar fi fost mult mai potrivita intr-un astfel de rol, pentru care s-au luptat si Reese Witherspoon sau Hilary Swank si in care Eastwood a ales-o pe Jolie numai pentru ca, spune el, fata actritei “da bine si pentru inceputul secolului trecut, si pentru epoca de acum”.

 

Foarte diferit, dar aproape la fel de captivant, “Gran Torino” ne aduce in zilele noastre, iar Clint Eastwood nu se mai multumeste sa stea in spatele camerei, ci joaca si rolul principal. El este Walt Kowalsky, un morocanos veteran al razboiului din Coreea. De pe veranda casei sale, unde zaboveste dupa-amiezele cu un ziar si o bere in fata, Walt vede cum cartierul sau este cotropit de familii asiatice, cu care veteranul reduce contactul la un minim reprezentat de priviri rauvoitoare si invective suierate printre dinti.

 

Intr-o zi, cand Thao (Bee Vang), mezinul vecinilor sai, este atacat de o banda de chinezi care vrea sa-l recruteze, batranul intervine, dar numai pentru a-si proteja gazonul de pasii intrusilor.

 

Simplu, fara mari surprize (cu mici exceptii), “Gran Torino” nu are dramatismul si nici tensiunea debordante ale lui “Changeling”, dar interpretarea puternica a lui Eastwood, gura spurcata a personajului, principiile de viata traditionaliste sau curajul lui nebunesc il fac pe Walt un Dirty Harry la senectute (dar cat se poate de in putere) si cu siguranta “cel mai cool erou varstnic al anului”. Departe de bunicul blajin la care faceam aluzie in titlul acestui articol, Eastwood este o adevarata bestie in “Gran Torino”, o fiara salbatica in stare sa faca prapad in jur, daca cei dragi sunt pusi in pericol. Aceasta se va intampla la un moment dat in film, iar reactia cu totul si cu totul imprevizibila (si atat de anacronica) a lui Walt va face toti banii.

 

Chiar daca actorii secundari gafeaza adesea (campionul este Christopher Carley, in rolul unui preot care insista ca Walt sa se spovedeasca, primind fara sa clipeasca avalansele de comentarii rautacioase ale batranului), iar tanarul Bee Vang, aflat la primul sau rol, nu-i foarte convingator, “Gran Torino” arata ca umerii lui Eastwood sunt in continuare puternici, fiind in stare sa duca pe ei, de unul singur, un intreg film. Alaturi de “Changeling”, “Gran Torino” va ajunge cu siguranta pe listele celor mai bune filme ale lui 2009. La fel, obligatoriu de vazut, dar de la inceputul lunii martie. 

 

“CHANGELING” / “SCHIMBUL”

R: CLINT EASTWOOD D: ANGELINA JOLIE, JOHN MALKOVICH, GATTLIN GRIFFITH, MICHAEL KELLY, COLM FEORE, JEFFREY DONOVAN, JASON BUTLER HARNER. DIN 16 IANUARIE