Articolul debuta fara ocolisuri: "727 de noi romane, in doar cateva saptamani. Foarte bine. Citati-mi, insa, macar un singur autor francez care sa aiba astazi un impact international!" Morrison consemna ceea ce, in opinia sa, e un fenomen incontestabil: declinul culturii franceze. Tara care a dat nastere impresionismului, suprarealismului si altor "isme" majore ale secolului XX se vede acum redusa la conditia de promotoare a unei culturi provinciale. Dimensiunea universala a disparut atat din filmul francez, cat si din muzica, arta plastica sau literatura ultimilor ani din Hexagon. Nu mai exista un nou Truffaut, iar Noul roman si descendentii reprezinta niste aventuri mai degraba eseistice.

Presa franceza si intelighentia francofila au avut o nemaipomenita rabufnire de orgoliu. Replici dure, intelept acide sau doar politicoase au tinut dezbaterea pe primele pagini ale ziarelor vreme indelungata. In cele din urma, Morrison (iritat poate si de acuzele de superficialitate aduse analizei sale jurnalistice) a produs, pe aceeasi tema, un text amplu, caruia din ratiuni de eleganta i-a juxtapus o replica a unui confrate francez, Antoine Compagnon. Amandoua au fost publicate intr-un singur volum, caruia editura Art i-a oferit acum si versiunea romaneasca.

Ideile lui Morrison, reluate si intarite cu multe exemple care pedaleaza pe ideea ca francezii nu mai au ce sa spuna culturii mondiale, sunt indulcite de un titlu oarecum mai reverentios "Ce mai ramane din cultura franceza?". In contrapunct, Antoine Compagnon subliniaza o anume ambivalenta a culturii franceze, care este capabila, inca, de realizari spectaculoase, dar este paralizata de preocuparea pentru propria sa grandoare. Probabil ca Franta ar avea de castigat daca si-ar relativiza locul pe care isi inchipuie ca il detine pe scena culturala europeana si daca ar inceta sa se tot razboiasca cu Statele Unite si cu insolenta lor culturala.

Punand in paranteza vehementa verdictelor, ramane de pe urma acestui volum inteligenta dezbaterii si prilejul de a cunoaste, mai profund, avatarurile moderne ale unei culturi de pe urma careia si noi, romanii, am avut enorme beneficii de-a lungul timpului.

Donald Morrison, "Ce mai ramane din cultura franceza"; Antoine Compagnon, "Preocuparea pentru grandoare", Editura Art, Bucuresti, 2010