Cartea lui de memorii, aparuta cu doar cateva saptamani inaintea procesului, seamana perfect cu o pledoarie in fata instantei. O pledoarie cu o concluzie oarecum paradoxala: desi isi recunoaste mare parte din culpe, Kerviel se declara nevinovat pentru ca, sustine el, a ajuns in absurda situatie de a fi acuzat din cauza deficientelor structurale si s lacomiei inimaginabile din sistemul bancar, coroborate cu dorinta sa personala de a raspunde exemplar exigentelor pe care i le-a impus meseria.

Cartea contine mai multe paliere de interes. In primul rand ni se istoriseste in detaliu incredibilul an 2007, cand Kerviel a adus in vistieria Société Générale suma de un miliard si jumatate de euro, si apoi suita de evenimente care au dus la caderea lui de pe piscurile succesului in boxa acuzatilor, din paradisul elitei financiare (unde a patruns pe usa din dos) in infernul dizgratiei si al inchisorii. In al doilea rand, sunt demontate mecanismele unui sistem bancar care a innebunit in goana dupa profit, care se foloseste fara scrupule de toti maruntii slujbasi care lucreaza pentru el, dar se desolidarizeaza de angajatii sai atunci cand apar probleme. Nu in ultimul rand, cartea lui Kerviel aduna o mapa cu portrete schitate cu talent, portrete cat se poate de verosimile ale personajelor care populeaza universul financiar, de la CEO si personal de conducere la traderi. In registrul unei totale, dar tardive dezamagiri, iata cum sunt definiti acestia din urma: "in sanul marii orgii bancare, traderii au dreptul la aceeasi consideratie ca orice prostituata de pe centura: recunoasterea rapida ca reteta pe care au folosit-o e bine aleasa".

Desi, aparent, povestea pare nascuta din mintea unui scenarist hollywoodian, ea e cat se poate de reala si a zabovit saptamani la rand pe pagina intai a ziarelor din intrega lume. Poate ca, de acum inainte, de cand a ajuns si carte, va izbuti sa functioneze si ca un semnal de alarma, nu doar ca un senzational fapt divers.

Jérôme Kerviel, "Angrenajul, Memoriile unui trader", Editura Pandora M, Bucuresti, 2010