Devenita instrument indispensabil in lumea comertului in secolul XX, publicitatea a ajuns in epoca globalizarii la forme de exprimare realmente sofisticate. Mai poate oare, in aceste conditii, o carte scrisa in 1923 (asa cum este cazul „Publicitatii stiintifice”, editata la acea vreme de catre agentia Lord & Thomas) sa starneasca interesul cititorilor, sa dea seama de modernizarea galopanta a procedeelor publicitare si sa valideze afirmatia lui David Ogilvy? Potrivit specialistilor, dar si editorilor, raspunsul este categoric da. Desi lucratorii in advertising folosesc astazi toate mediile de comunicare (unele de neconceput pe vremea primei editii a „Publicitatii stiintifice”) pentru a ne atrage atentia si a ne face sa raspundem pozitiv la mesajul lor, principiile de baza ale publicitatii sunt etern valabile. Pionier al publicitatii, probabil „cel mai important copywriter si strateg al vremii sale” (cf. S.R. Bernstein, presedinte al Advertising Publications, Inc.), personaj care ajunsese sa castige 100.000 de dolari pe an, intr-o epoca in care o asemenea suma era importanta chiar si pentru Trezoreria SUA, om care si-a construit cariera pe temeiul prudentei, Hopkins a considerat mereu ca reclama se bazeaza pe „principii fixe, create conform unor reguli fundamentale”. Desigur, in urma acestor legi vin mii de variatiuni, pentru ca nu exista doua campanii publicitare conduse pe coordonate identice. Individualitatea este esentiala, iar imitatia nu este recomandabila. Manualul propriu-zis, in varianta romaneasca a editu­rii Publica, este deschis de o autobio­grafie a autorului, densa, plina de pilde, de aforisme si de exemple concrete de idei publicitare, care vin sa completeze intr-un mod fericit axiomele „Publicitatii stiintifice”.

Claude C. Hopkins - “Viata mea In publicitate & Publicitate Stiintifica”,

Editura Publica, Bucuresti 2008

In peste 600 de pagini sunt oferite circa 600 de biografii ale unor oameni care au facut, fiecare in felul lui, un crampei din istoria tarii - domni, principi, voievozi, sefi de stat si de guvern, presedintii camerelor parlamentare, sefi de partide, ministri, diplomati, oameni de cultura, carturari, martiri, disidenti, oameni politici de toate orientarile (comunisti, legionari, democrati etc.), generali, capi ai bisericilor, revolutionari, ideologi. Despre unii s-a scris foarte mult, despre altii aproape deloc. Unii au fost aproape mitizati, altii aspru blamati. Autorii acestui volum nu se erijeaza in judecatori, nu omagiaza, nu demitizeaza. Fac o lucrare enciclopedica in adevaratul sens al cuvantului: documentata, cu o mare densitate de informatie, utila in egala masura atat publicului larg, cat si specialistilor. Identifica, acolo unde este cazul, perspective diferite, chiar opuse, din care au fost privite diferite personalitati. Nu de putine ori apar informatii noi, desprinse din arhive pana de curand secrete si din documente inedite.

Stan Stoica (coordonator) - “Dictionar biografic de istorie a Romaniei”,

Bucuresti, 2008

Un american In Italia

Autor de mare succes, gratie romanelor sale cu teme juridice, ecranizate in versiuni cu actori de prima mana (“Afacerea Pelican”, “Firma”, “Clientul” etc.), John Grisham descrie pentru intaia oara lumea sportului, mai exact a baseball-ului, in cel mai intimist roman al sau, “A Painted House”, pentru ca in ultimul sau roman tradus la editura RAO, “Playing for Pizza”, sportul sa redevina tema principala. De aceasta data, in lumina reflectoarelor se afla fotbalul american, un sport pe care Grisham l-a descoperit nu in tara sa de bastina, ci tocmai in Italia, pe cand se afla intr-o excursie de documentare la Bologna. Surpriza ii sugereaza un subiect neobisnuit: aventurile unui jucator de fotbal, Rick Dockery, care, din pricina unei impardonabile greseli de joc, este dat afara din arena sportului american si ajunge sa joace in Italia, la echipa Parma Panthers. Ce urmeaza este relatarea incurcaturilor, a deceptiilor si a neintelegerilor de ordin cultural pe care americanul le are de infruntat in Peninsula.

John Grisham - “Fotbal si pizza”,

Editura RAO, Bucuresti, 2008