Volumul era o sinteza a unei experiente de circa 12 ani in domeniul publicitatii, dupa ce autorul lucrase o vreme ca reporter la France Soir si ca redactor-sef la Paris Match. In 1970 intemeiase agentia de comunicare RSCG, care in 1991 a fuzionat cu Eurocom, pentru a deveni in 1996 Havas Advertising. La varsta de 40 de ani (in 1974), Séguéla realizase deja cea mai de succes campanie publicitara a vremii in Franta (potrivit unui sondaj IFOP), cea care insotise lansarea „Produselor libere Carrefour”, fusese unul dintre parintii publicitatii pentru marca Citroën, dupa care se dedicase unui domeniu care pe atunci nu ajunsese inca o moda: marketingul politic.

 

Acesta este spatiul in care talentul lui Séguéla se va exersa de acum inainte, cu rezultate notabile: el va conduce campaniile lui François Mitterand (sub celebrele sloganuri „Forta linistita”, „Generatia Mitterand” - inspirat din „Generatia Pepsi” - sau „Un loc de munca inainte de toate”) si Lionel Jospin sau, in afara Frantei, ale presedintilor africani Omar Bongo Ondimba, Abdou Diouf, Jelio Jelev in Bulgaria sau Joszef Antall in Ungaria.

 

Toata aceasta aventura Séguéla a dorit s-o comunice in paginile cartilor sale (zece la numar), adevarate manuale de publicitate, dar care pot fi citite si ca romane, carti de memorii, culegeri de anecdote si exemple de stil vivace, antrenant si plin de umor. „Un fiu al publicitatii”, volumul recent tiparit de editura Publica, sintetizeaza perfect spiritul ludic al autorului, dar si profunzimea sa de filozof (lipsit de morga) al publicitatii: „Publicitatea este libertate. Sunt adanc convins de acest lucru. Ea singura, permitand pluralismul mass-media, ne fereste de abuzul de putere. Fie politic, fie economic. De fapt, publicitatea este singurul antidot impotriva propagandei”.

 

 

 

Ave Marias! Acestea sunt cuvintele cu care intreaga critica iberica l-a intampinat pe Javier Marias atunci cand acesta a debutat, la 19 ani, aducand un suflu proaspat in literatura spaniola, amortita pana atunci sub efectele de cenzura ale franchismului. „Inima atat de alba”, un roman de maturitate publicat in 1992, porneste de la doua intrebari tulburatoare: Pot oare secretele de familie sa dispara fara sa lase vreo urma? Poti oare suferi din pricina unui trecut pe care il ignori cu desavarsire? Juan tocmai s-a casatorit cu Luisa, care este, ca si el, traducatoare si interpreta. Tanar fara pro­­bleme, Juan poseda absolut toate da­tele pentru a fi fericit. Cu toate acestea, la intoarcerea din calatoria de nunta, are sentimentul ca urmeaza sa se intample ceva nefast. Senzatia de anxietate i-a fost oare comunicata de discursul ambiguu pe care tatal sau l-a tinut dupa ceremonia de nunta, de scena ciudata pe care a surprins-o in voiaj la Havana sau, pur si simplu, de apasarea nelamurita a unei sumbre povesti familiale tinute pana atunci sub pecetea tainei?

 

 

 

 

Rick Moody s-a nascut la New York in 1961, in anul in care primul american a calatorit in spatiul extraterestru. Parintii lui divorteaza pe cand era adolescent, iar el esueaza in patima drogurilor si a alcoolului, iar problemele nu fac decat sa-i sporeasca anxietatea si pornirile sinucigase. Pana intr-atat incat in 1987 se interneaza de bunavoie intr-un spital psihiatric. Dar nu acesta ii va oferi solutia inzdravenirii, ci scrisul. „Furtuna de gheata”, best-seller-ul care l-a impins in prim-planul atentiei publice (si care a devenit si film, in regia lui Ang Lee), foloseste familia ca revelator al problemelor prin care trece societatea americana. Ne aflam in 1972, intr-o suburbie rezidentiala din estul SUA. Benjamin Hood si Janey Williams se pregatesc, o data in plus, sa-si insele consortii. Totul pare in regula, insa nu pentru mult timp.