E unul dintre textele ei cele mai puternice si mai cunoscute peste hotare, care intruneste in buna masura calitatile invocate de juriul suedez, in 2009: "lirismul concentrat si proza plina de sinceritate, care descrie universul celor deposedati". "Deposedarea" din acest micro-roman vizeaza nu atat universul material al personajelor, cat orizontul si sperantele lor.

Ne aflam in plina perioada ceausista, intr-un sat in care timpul a incremenit, in care cantecele sunt triste, iar moartea tresare la fiecare colt de ulita. "Eroii" acestei lumi dezabuzate sunt membrii familiei morarului Windisch, care asteapta zadarnic actele de emigrare in Occident. Ca grabeasca formalitatile, Amalie, fata lui Windisch, accepta sa cedeze avansurilor militianului din localitate, dar si pastorului.

Dupa consumarea actului si in pragul plecarii spre libertate, trei fraze ale autoarei inchid cercul sperantei si rasuna in mintea cititorului mult dupa terminarea lecturii: "Isus doarme pe cruce langa usa bisericii. Cand se va trezi, va fi batran. Aerul din sat va fi mai luminos decat pielea lui despuiata."

Herta Müller, "Omul este un mare fazan pe lume", Humanitas Fiction, Bucuresti, 2011