Deci: a fost odata ca niciodata o colonie de pinguini care traia de multa vreme pe acelasi aisberg si care nu avea niciun motiv aparent sa-si schimbe modul si locul de viata. Intr-o buna zi, Fred, un tanar pinguin mai curios decat altii, descopera cu batrana lor banchiza e pe cale sa se topeasca, sa crape si sa-i lase fara adapost. Dupa indelungate ezitari, se hotaraste sa-si impartaseasca nelinistile lui Alice, o membra mai inteleapta si mai comunicativa a Consiliului celor zece (pinguini, desigur). In continuare, povestea da seama despre framantarile lor si despre stradaniile de a-i convinge pe ceilalti membri ai Consiliului de iminenta pericolului si de necesitatea de a schimba radical obiceiurile coloniei. Dar cum sa-l crezi pe Fred, asa dintr-o data, dupa ani buni de tihna, de pescuit relativ lipsit de pericole si de obiceiuri neschimbate? Ar trebui oare ca intreaga suflare a pinguinilor sa afle ca banchiza sta sa se crape? Nu ar crea asta un curent distrugator de panica? Ce solutii ar trebui adoptate?

 

Oricat ar parea de simpla, fabula nu este si simplista. Cu haz si perspicacitate, folosind cercetarile de o viata ale lui Kotter, ea ne arata cat de rezistenti suntem la schimbare si ne propune sa vedem care pot fi atitudinile si strategiile care ne pot salva „banchiza”, punand in scena un model in opt trepte al schimbarii.