Luand in considerare numarul de imprimante cumparate anul acela, eliminarea acestei optiuni a fost o idee care a dus la economisirea unei importante sume de bani. (Desigur, ar exista o solutie si mai buna: presupunand ca banca s-ar fi aflat, sa zicem, pe malurile Dambovitei, ideea aducatoare de bani ar fi fost sa nu se mai cumpere nicio imprimanta.)

Acest exemplu, unul dintre zecile asemanatoare care ne sunt oferite in cadrul volumului „Ideile nu costa“, a fost cules dintr-o ampla activitate de cercetare, care i-a purtat pe cei doi autori (cel dintai cu studii de matematica aplicata, profesor universitar si consilier pe probleme de management, cel de-al doilea - doctor in management strategic) prin 17 tari si mai mult de 150 de organizatii din mai multe ramuri economice. Analizand activitatea lor si comparand ceea ce functiona cu ceea ce nu functiona, cei doi au distilat o suma de concluzii, absolut necesare, spun ei, in activitatea oricarui manager al timpurilor noastre. In fiecare zi, peste tot in lume, milioane de salariati sesizeaza probleme si oportunitati pe care managerii nu le vad. Altii, in schimb, le vad, le cultiva si le aplica: cu fiecare mica idee aplicata, un aspect al performantei se imbunatateste, iar pe masura ce angajatii isi vad ideile folosite, stiu ca au un impact asupra organizatiei si se implica in munca lor. Robinson si Schroeder au in acest sens cateva recomandari: este important sa urmarim ideile minore in locul celor de anvergura („cand ploua, inchideti stropitorile!“); trebuie avute in vedere si remediate problemele pe care le au cele mai multe sisteme de recompensare; este necesar ca ideile angajatilor sa fie orientate catre zonele unde este cea mai mare nevoie de ele si, in acelasi timp, salariatii trebuie ajutati sa vina cu idei mai multe si mai bune.

Alan G. Robinson, Dean M. Schroeder, „Ideile nu costa“,

Editura Curtea veche, Bucuresti, 2007