Ce face atât de deosebit acest volum, în avalanşa de ghiduri cu care este inundată piaţa de carte? Forţa lui de sinteză, faptul că acoperă mii de kilometri şi mii de ani de cultură în doar două sute de pagini şi, apoi, că izbuteşte să comunice informaţii esenţiale într-un limbaj plastic, care sugerează continuu fiorul descoperirii şi bucuria întâlnirii cu detalii atipice sau necunoscute.

Deşi fiecare oraş sau regiune pe care o acoperă este însoţit de planuri şi hărţi, de sfaturi şi informaţii practice privind clima, moneda locală, transporturile în comun sau adresele de neocolit, există întotdeauna şi ceva în plus: curiozităţile fiecărei zone, detaliile revelatoare trecute de alţii cu vederea, traseele unice, fulguraţia unui moment inefabil. Toate acestea sunt puse în valoare de o suită copleşitoare de fotografii proaspete, ale unei Europe pe lângă care am trecut, fără de fapt s-o vedem.

De la splendorile arhitecturale ale Sankt Petersburgului la canalele din Amsterdam, de la forfota şi culorile ţipătoare din marginea estică a continentului - Istanbul - la extremitatea nordică a Cercului Arctic, surprins în plină iarnă finlandeză, de la colinele sălbatice şi aride din Highlands la Italia barocă sau renascentistă, suntem invitaţi să rătăcim şi să ne răsfăţăm în 50 de locuri speciale, atent alese de un scriitor care reuşeşte să ne seducă prin fiecare frază.

Întrebat odată de ce citeşte aşa de mult, Hemingway a spus că o face pentru că-i permite să trăiască vieţile altora. La fel se întâmplă şi cu călătoriile lui Mike Gerrard: citindu-le, ai sentimentul că trăieşti mai multe vieţi deodată.

Mike Gerrard, "Ghidul călătorului. Europa", Editura Litera, Bucureşti, 2011