Ce este de fapt jump-start-ul (pornirea fortata) aflam de-abia la pagina 223 a cartii: „Jump-start marketingul nu inseamna a lua un produs pe care nu-l doreste nimeni si a-l indesa pe gatul cumparatorilor. Inseamna a lua un produs pe care nu-l doreste nimeni si a-l repozitiona, remodela sau reconfigura, pentru a face din el o oferta pe care un cumparator nu are cum s-o refuze”.

 

Usor de zis, greu de facut. Spoelstra enunta 19 principii sau tehnici de stimulare a produselor obosite sau uzate, in fiecare dintre cele 19 capitole ale cartii. Teoria este ilustrata, in debutul fiecarui capitol, printr-o fabula inspirata de propria lui experienta de presedinte al unei echipe de baschet initial falimentare, New Jersey Nets. Ceea ce era un cosmar pentru orice manager sportiv (jucatori lipsiti de talent, lenesi, complet nemotivati, patroni nedispusi sa cheltuiasca bani pe baschetbalisti competitivi) a izbutit sa devina, sub conducerea inventiva a lui Spoelstra, un vis frumos. Desi suna bizar, prima metoda a constat in „vanzarea adversarilor”, cata vreme spectatorii erau dispusi sa cheltuie averi ca sa-i vada pe Michael Jordan, Patrick Ewing & Co. Or, acestia aveau meciuri de jucat cu The Nets - prin urmare, marketingul s-a concentrat asupra vedetelor NBA. Ulterior, Spoelstra a angajat conferentiari care sa le vorbeasca fanilor inainte de meciuri si a organizat petreceri cu gratar, la care se ofereau bilete de meci la preturi usor mai mari decat cele vandute pe cai traditionale. Incet-incet, strategiile de repozitionare a produsului si-au vadit rezultatele: The Nets a inceput sa-si vanda bine meciurile, a coagulat cohorte de fani dispusi sa-si plateasca an de an abonamentul si a devenit un succes financiar, desi echipa a continuat sa joace la fel de prost ca inainte.

 

 

 

 

Romanul „Fabrica de matase”, publicat deja in douazeci si cinci de tari, a fost incununat la Londra cu premiul Whitbread Best First Novel si nominalizat la Man Booker Prize. Autorul lui, Tash Aw, este unul dintre cei mai tineri muschetari ai unui escadron de asiatici turbulenti afirmati in Marea Britanie, care ii numara in randurile sale pe Salman Rushdie si pe Zadie Smith. Nascut in 1973 in Taipei, intr-o familie chinezo-malaieziana, a trait pana la varsta de 18 ani in Kuala Lumpur, dupa care a descins in Anglia, unde si-a facut studiile de drept (la Cambridge) si a cochetat cu profesia de avocat. Despre primul sau roman, „Fabrica de matase” („The Harmony Silk Factory”, 2005), spune ca a visat vreme indelungata sa scrie „o carte care sa inglobeze istoria Malaieziei, astfel incat sa nu dam uitarii trecutul nostru, chiar daca, la fel ca in toate tarile colonizate, acest trecut nu e mereu pentru noi o sursa de mandrie”.

 

 

 

 

„Shining” a insemnat un punct de cotitura in istoria horror-ului modern: amestec de literatura fantastica si bai de sange, suspans dus pana la limita suportabilului, decoruri pe cat de stranii, pe atat de reale. Transformat in film de Stanley Kubrick, romanul si-a atins apogeul gloriei in 1980. Succesul de casa al peliculei, dar si faptul ca a considerat ca versiunea marelui regizor se indeparta prea mult de spiritul cartii, l-au impins pe Stephen King sa incerce el insusi o versiune de televiziune. Subiectul cartii: lui Jack Torrance, fost profesor si fost alcoolic, i se propune postul de paznic pe timp de iarna la „Overlook”, un hotel pierdut in creierii muntilor Colorado. Oferta i se pare un bun prilej de a-si scrie piesa de teatru cu care spera sa dea lovitura pe piata literara, dar si pentru a-si schimba imaginea in ochii sotiei si ai fiului sau. Demonii hotelului, fantasme sangeroase venite dintr-un trecut nebulos, gasesc insa in Jack o prada usoara.