"Fiara" dinlauntru ne face adesea sa gresim, sa ne comportam ciudat, stangaci, dezagreabil, cumva in raspar cu linia generala a caracterului nostru. Dupa ce facem pozna, uluiti noi insine de ce ne-a putut pielea, rostim eternul monolog interior care incepe cu "Unde mi-a fost capul?, sau cu "De ce n-am putut rezista ispitei?". Regretam momentul de slabiciune, dar, pusi intr-un context similar sau chiar identic, probabil ca vom face la fel.

Pauline Wallin face o scurta trecere in revista a studiului psihicului uman, purtand-ne de la teoria umorilor lui Hipocrat si pana la esafodajele psihanalitice freudiene, pentru a sublinia faptul ca, in ciuda divergentelor terapeutice, curentele psihologiei converg catre ideea ca "rebelul nostru interior" isi are radacinile in fortele interne ale psihicului, in traume nevindecate din timpul varstei fragede. Identificarea lor, potrivit unei metode psihoterapeutice proprii, o ajuta pe Wallin sa faca portretul fiecarui "rebel interior". Odata ce au inteles cu adevarat cum de s-au impotmolit in problemele personale, cum de nu pot renunta la dependente (fumat, baut, consum de dulciuri etc.) sau la reactii necontrolate in societate, oamenii isi pot concentra energiile pe gasirea unor solutii la pornirile lor contraproductive.

Insiruind numeroase studii de caz, autoarea propune o serie de strategii care sa ne impiedice sa ne mai autosabotam. In acelasi timp, insa, ne sfatuieste sa nu ne sufocam pe de-a-ntregul impulsurile si sa ne pastram intotdeauna o portita deschisa pentru capricii si dorinte, pentru ca acolo se afla principalul izvor de spontaneitate si de creativitate al psihicului.

Pauline Wallin, "Cum sa-ti imblanzesti rebelul interior", Editura Trei, Bucuresti, 2011