Teoria robinetului sau de ce nu se mai plătesc datorii de 500 de milioane de euro către companiile farmaceutice

Autor: Razvan Muresan Postat la 06 septembrie 2011 61 afişări

Şeful Casei de Asigurări de Sănătate vorbeşte, fără probe concludente, de fraude de 400 de milioane de euro în domeniul sanitar. Preşedintele Băsescu îi cere noului ministru să blocheze plata arieratelor către companiile farmaceutice până “se închid robinetele”. Cum se văd lucrurile prin ochii comercianţilor de medicamente?

Fără şampanie şi cu un discurs acid. Aşa l-a primit preşedintele Traian Băsescu pe noul ministru al sănătăţii, Ritli Ladislau, la depunerea jurământului: "Vreau să înţelegeţi ceea ce precedesorul dumneavoastră nu a înţeles, că nu se pot da alţi bani la sănătate până când nu închidem robinetele prin care se scurg bani de la sănătate, dar nu înspre bolnavi, ci înspre alte direcţii." Declaraţia venea într-un context extrem de tensionat, după ce preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate Lucian Duţă estima că fraudele din sistem ajung la circa 400 de milioane de euro pe an. Anchetele şi un desfăşurător clar al modului cum se cheltuiesc ilegal aceşti bani întârzie să apară. Blocarea plăţii arieratelor către companii, situate la jumătate de miliard de euro la finele anului 2010, până la închiderea scurgerilor din sistem, este soluţia rapidă identificată de preşedintele Băsescu. Responsabilitatea nu cade aşadar pe umerii celor care trebuie să supravegheze sistemul de comiterea fraudelor, ci tocmai pe cei care îl susţin suportând termene de plată tot mai lungi. Mai exact, măsura vine în contextul în care termenul de plată contractual este de 180 de zile pentru medicamentele compensate, însă în prezent doctoriile se plătesc de către casele de asigurări la 300-330 de zile. Jumătate din cele peste două miliarde de euro, valoarea pieţei farmaceutice în 2010, provine din bugetul de stat. "Scopul scoaterii în faţa publicului a dimensiunii fraudelor din sistemul sanitar este de fapt să ascundă faptul că sistemul este subfinanţat", spune Ovidiu Buluc, preşedintele distribuitorului de medicamente Farmexim, cu afaceri de 200 de milioane de euro anul trecut. Şeful Farmexim constată că piaţa medicamentelor este una dintre cele mai stricte din România, câtă vreme preţul doctoriilor este reglementat de Ministerul Sănătăţii şi se situează la minimul european, iar adaosurile comerciale sunt fixe. "De aici şi până la marile robinete prin care se scurg bani e distanţă lungă. Sunt probabil şi nişte scurgeri de bani, dar cât poate să reprezinte asta din total?", se întreabă Buluc.

Distribuitorii spun că s-a atins limita suportabilităţii, întrucât unii furnizori nu acceptă plata la 300 de zile. În acest context, liniile de credit sunt cele prin care sunt suportate costurile cauzate de plata în avans cu impact semnificativ asupra profitabilităţii. În ce priveşte afacerea Farmexim, nivelul costurilor nu mai poate coborî. Restructurările au început în 2008, iar de atunci Buluc a concediat 50 de angajaţi din cei peste o mie ai companiei, a închis un depozit, a reconfigurat traseele maşinilor, iar cifra de afaceri a crescut cu 70% în doi ani şi jumătate. "Criza ne-a învăţat foarte multe lucruri: compania e mai suplă, produce mai bine, am tăiat toate costurile care nu erau necesare." Nu şi de la investiţii: Farmexim a cheltuit un milion de euro pentru un nou depozit la Iaşi. În ce priveşte fluxul de lichidităţi, s-a schimbat şi abordarea faţă de client, încasările crescând pe seama vânzării de volume tot mai mari.

După Buluc, nu criza a fost marea dilemă în industria farmaceutică, ci aceea că nu există dialog cu autorităţile şi, mai mult, se vorbeşte pe un ton tot mai ameninţător despre neplata datoriilor - "se discută foarte cinic despre fraude, în condiţiile în care instrumentele de control sunt la autorităţi, iar totul este la vedere". Iar întârzierile sunt de aşa natură încât există reţete din lunile august şi septembrie 2010 pe care casele de asigurări nu le-au primit spre decontare ca să evite creşterea deficitului bugetar. Totuşi, spune Buluc, tendinţa de a blama zona farmaceutică se leagă de contactul medicamentelor cu statul, pentru că autorităţile nu îşi permit să compenseze la nivelul la care cere populaţia, iar pacienţii au impresia că sănătatea este gratuită. Practic, deşi banii colectaţi în prezent sunt de câteva ori mai mulţi decât în 2000, de exemplu, se aude foarte des despre faptul că nu a crescut de cinci ori şi calitatea serviciilor, însă consumul de medicamente este încă de trei ori mai mic faţă de Ungaria, Cehia sau Polonia.

Paginatie:

Urmărește Business Magazin

/analize/teoria-robinetului-sau-de-ce-nu-se-mai-platesc-datorii-de-500-de-milioane-de-euro-catre-companiile-farmaceutice-8687383
8687383
comments powered by Disqus

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.