Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business MAGAZIN.

Mihai Constantinescu face educaţie financiară de 10 ani şi investeşte de şi mai mult timp. Lucrează în industria de asset management încă de la începuturile ei, are un blog şi un canal de YouTube prin care împărtăşeşte din experienţa acumulată de-a lungul timpului şi spune că îşi doreşte să ajute 50.000 de români să înceapă să investească în următorii cinci ani.

„Am început să investesc în 2008-2009, chiar în vârful crizei. Eram la început, nu aveam sume foarte mari, dar cu sumele respective am înregistrat pierderi şi de 60%-70%, cum s-au întâmplat pe bursa românească atunci. Trebuie să spun că am reacţionat emoţional. Am vândut când nu trebuia, am cumpărat din nou sus, apoi piaţa a scăzut foarte tare şi n-am cumpărat când era foarte jos”, povesteşte Mihai Constantinescu, investitor, trainer de educaţie financiară şi director de vânzări în zona fondurilor de investiţii.

Mihai este din Bucureşti. A terminat Facultatea de Inginerie în Limbi Străine de la Politehnică – Inginerie Economică în limba germană. S-a angajat ulterior la ING în divizia de private banking când abia se lansau fondurile mutuale în România, făcând parte din procesul de creare a acestei industrii. După ce a început să lucreze în bancă, a simţit nevoia să continue studiile şi a făcut Institutul Bancar Român. Dar nu s-a oprit aici.

„Pentru că mi-a plăcut foarte mult şcoala, după terminarea Politehnicii am făcut un MBA tot la Politehnică, iar acum doi ani am terminat un executive MBA la universitatea americană Tiffin University. Pentru că îmi place foarte mult zona de investiţii, am făcut CFA Foundation Level, care este cumva parte din CFA nivelul 1. Sunt trainer autorizat CNFPA. Nu am vrut să fiu un administrator de fonduri, dar am vrut să înţeleg mai bine zona aceasta”, completează el.

Despre începuturile industriei fondurilor mutuale în România, investitorul spune că lucrurile mergeau foarte greu pentru că nu exista cultura investiţiei. Erau foarte puţini clienţi care tranzacţionau pe bursa românească, iar cei care tranzacţionau o făceau cu sume foarte mari. De asemenea, costurile de tranzacţionare erau mari, iar expunerea clienţilor era mare pe sectorul imobiliar.

„Noi veneam şi le spuneam de alternative de diversificare, de acţiuni americane, pieţe emergente. Era foarte exotic pentru ei şi a fost un efort mare de a înţelege şi de asimila. Piaţa s-a schimbat însă foarte mult în ultimii 10 ani”, îşi aminteşte Mihai de perioada în care era relationship manager, adică persoana care se ocupa de relaţia cu clienţii şi de discuţiile cu ei despre aria investiţională.

Mihai este pasionat de educaţie financiară şi face asta de 10 ani, de când s-a angajat în industria fondurilor de investiţii. Scrie şi vorbeşte periodic despre tot ce înseamnă investiţii, în special pe blogul său educatşibogat.ro şi, mai nou, pe YouTube.

„Îmi doresc mult să dau din experienţa acumulată în investiţii tuturor românilor şi să ajung să ajut 50.000 de români să înceapă să investească în următorii cinci ani”, este ambiţia lui.

Eu zic să-i urăm succes! 10.000 într-un an este poate un pas mare, dar nu imposibil de făcut. În România, mai puţin de 10% dintre români investesc la bursă. Spre comparaţie, SUA au o rată de 48% a populaţiei prezentă pe bursă, iar pieţele dezvoltate sunt la aproximativ 30%. Avem un gap foarte mare, aşadar există potenţial.

Mihai Constantinescu, 40 de ani

PROFESIE: inginer

OCUPAŢIE: director de vânzări

INVESTEŞTE: pe termen lung şi foarte lung

În anii în care Mihai s-a angajat la ING, „a dat cu nasul” de domeniul investiţiilor. Şi-a făcut atunci un cont de tranzacţionare demo la sugestia unei cunoştinţe şi a încercat marea cu degetul. „Am făcut bani, pentru că emoţia este mult mai puţină când nu te joci cu bani adevăraţi, şi astfel am decis să-mi deschid un cont real”, îşi aduce el aminte.

În prima zi pe bursă, investitorul a cumpărat acţiuni Petrom, „de toţi banii şi pe maxim”. A intrat ulterior şi pe alte acţiuni şi a cumpărat pe-atunci faimoasele SIF-uri. A prins toată volatilitatea anilor 2009-2010 şi prăbuşirea care a urmat – a pieţei imobiliare şi a pieţei de acţiuni. A vândut, a intrat din nou la cumpărare, apoi a vândut iar, nu mai ştie exact.

„A fost o întreagă aventură. Din 2009 până în 2020 portofoliul meu a crescut consistent, iar 2020 a fost primul an în care am reuşit să nu vând absolut nimic, în ciuda volatilităţii foarte mari. De atunci, am intrat mai mult pe acumulare şi mai puţin pe tranzacţionare. Doar stau şi mă uit”, mărturiseşte el.

Filosofia lui Mihai Constantinescu este una simplă. Cu cât este mai simplu portofoliul, cu atât ai şanse să obţii randamente mai mari. La polul opus, cu cât eşti mai diversificat, pe pieţe şi instrumente, cu atât este mai obositor de urmărit. La final ai avea şanse foarte mari ca randamentele obţinute să fie net inferioare celor obţinute dacă ai sta liniştit şi ai merge cu piaţa.

„Ce am observat şi ce pot să recomand tuturor este să se focuseze mult mai puţin pe a bate piaţa, pentru că şansele de a face randamente mai bune, cel puţin pentru investitorii la început de drum, sunt foarte mici, ci pe creşterea veniturilor, adică cum să devin mai bun în ceea ce fac ca să pot să câştig mai mult. Investiţiile trebuie să fie cât mai automatizate, cu costuri cât mai mici şi cu un portofoliu pe termen lung”, consideră el.

Suntem oameni, aşa că avem emoţii şi nevoi, doi factori care ne pot destabiliza planurile cu care am plecat la drum, inclusiv în privinţa investiţiilor. Mihai s-a lovit de asta încă de la început. Cumpărase un apartament care avea nevoie de renovare – o sumă de care nu dispunea la acel moment – aşa că a vândut din deţinerile de la bursă. O astfel de situaţie poate veni însă la pachet cu nenorocul de a vinde în pierdere.

„M-am apucat să investesc înainte de a avea un fond de rezervă. O nevoie mai mică sau mai mare o acopeream din investiţii, iar de multe ori vindeam pe minus doar ca să acopăr acele urgenţe care apăreau. Am învăţat lucrul acesta şi de patru-cinci ani am un fond de rezervă şi este suficient de mare încât să îmi rezolve majoritatea problemelor mici care pot apărea”, spune el.

Alte probleme mari care apar investitorul încearcă să le acopere cu asigurări, să dea riscul altora. A mai vândut din deţineri când a realizat o investiţie imobiliară, însă consideră că doar a mutat banii. „Am avut nevoie de cash şi în loc să iau credit am preferat să vând o parte din acţiunile deţinute. Nu am scos banii şi i-am cheltuit, ci doar am schimbat destinaţia de investiţii”, afirmă el.

Dacă partea de investiţii şi educaţie financiară îi cere lui Mihai să fie tot timpul la curent cu tot ce se întâmplă în piaţă pentru a putea discuta cu clienţii despre diferitele evenimente, când vine vorba de propriul portofoliu, durerile de cap sunt mai mici. Totul este automatizat.

„Nu îmi ia mai mult de jumătate de oră, maximum o oră, pe lună. Nu este part-time, este la nivel de hobby. Dacă mă întrebi ce randamente am la portofoliul de fonduri sau la ETF-uri (fonduri tranzacţionabile - n.red.), nu mă interesează. Nu mă uit luni întregi pentru că ştiu că este automatizat, primesc o confirmare când s-a făcut investiţia şi cam atât”, explică investitorul.

Mihai încearcă să îşi facă anual o idee despre cum au evoluat investiţiile lui, dar nu acordă o atenţie mare randamentului total şi asta pentru că investeşte în diferite clase de active. Investiţiile lui sunt împărţite în trei zone – portofoliul de la Bursa de Valori Bucureşti, cel de investiţii internaţionale şi zona de investiţii imobiliare.

„Cumpăr imobile. În ultimii doi-trei ani nu am mai cumpărat pentru că preţurile mi s-au părut din ce în ce mai mari şi eu nu văd deloc bine piaţa imobiliară. Spun asta chiar de doi ani. Lucrurile merg în direcţia pe care am văzut-o eu, dar cu o latenţă cumva normală”, consideră Mihai Constantinescu.

Apetit pentru titluri de stat

Dacă iniţial Mihai a considerat, ca orice alt investitor la început de drum, că prin multe tranzacţii poate să obţină profituri mai mari, după ce a făcut asta vreo doi-trei ani, s-a uitat la randamentele lui şi la randamentele pieţei şi şi-a dat seama că ce a obţinut cu mult efort era sub câştigul adus de piaţă în ansamblu. Asta i-a schimbat şi strategia.

„Atunci am început să citesc din ce în ce mai mult şi am trecut de la o abordare 100% activă la o abordare în mare parte pasivă. Focusul meu din acel moment a fost să înţeleg mai bine piaţa de capital şi să îmi cresc valoarea ca profesionist, iar investiţiile să le mut mai mult în zona pasivă”, spune el.

Investiţiile lui Mihai sunt în imobiliare (35%), titluri de stat româneşti (25%), acţiuni individuale româneşti, fonduri mutuale şi ETF-uri cu expunere pe acţiuni străine (20%), cash (19%) şi chiar şi crypto (1%). L-am întrebat cum a ajuns la aceste procente, de unde vine preferinţa pentru titluri de stat şi cum face rotaţia între clasele de active. Să le luăm însă pe rând.

Portofoliul de la Bursa de Valori Bucureşti este format în principal din acţiuni din prima ligă bursieră, dar şi din titluri de stat, care au o pondere de 82% în totalul investiţiilor la BVB. Dacă vorbim de segmentul de acţiuni, printre acestea se numără OMV Petrom, cea mai mare deţinere, Fondul Proprietatea, Banca Transilvania, Transgaz, Transelectrica, BRD, Purcari sau AROBS Transilvania

„Partea de bursă românească este cam singura zonă unde sunt cât de cât mai activ. Nu sunt foarte activ pentru că mi-am dat seama, apropo de experienţă, că nu pot bate piaţa, iar timpul pe care l-aş petrece făcând asta ar fi prea mult pentru un extrarandament. Nu m-am apropiat de piaţa AeRO decât foarte-foarte puţin, am expunere marginală pe două-trei companii”, afirmă investitorul.

Acesta mai spune că nu a participat la plasamentele private care s-au derulat în ultimii ani la bursă, dar a subscris în IPO-urile mari, cum ar fi cele de la Romgaz sau Electrica. Astăzi are 30% cash în portofoliu pregătiţi pentru acumulare şi oportunităţi, cum ar fi listarea Hidroelectrica.

Pe piaţa externă investitorul a intrat în 2011 sau 2012. Fiind deja de ceva timp în industria de fonduri mutuale şi având în vedere că nu ai cum să înţelegi un produs decât în momentul în care îl deţii şi tu, a început să investească mai întâi sume mici. Apoi s-a introdus planul de investiţii automatizat, iar sarcina tranzacţiilor a dispărut de pe umerii lui.

În ceea ce priveşte fondurile mutuale, Mihai are un portofoliu pe termen lung la Amundi Asset Management, cel mai mare administrator de fonduri de investiţii din Europa. Acestea au expunere doar pe acţiuni, în principal americane, dar şi din Europa şi puţin din pieţe emergente.

„Pentru simplificare şi pentru a nu-mi bate capul, aleg varianta de fonduri mutuale şi lună de lună mi se trag nişte bani în euro şi în dolar şi construiesc portofoliul. Când am la dispoziţie sume mai mari, cumpăr ETF-uri”, spune el.

Mihai a considerat că este important de menţionat că a începe să investeşti nu înseamnă neapărat să investeşti în acţiuni, ci şi în alte instrumente decât clasicele depozite bancare. Şi titlurile de stat pot însemna investiţii.

„Perioada aceasta de inflaţie ridicată este una excelentă pentru titluri de stat şi obligaţiuni. Am randamente bune şi foarte bune şi cu cât cumpăr scadenţe mai lungi, cu atât îmi blochez un randament mai mare, iar dacă vreau să vând înainte de termen, pot vinde pe plus”, afirmă investitorul.

El adaugă că nu tot timpul a avut suma minimă necesară pentru subscrierea în ofertele Ministerului de Finanţe – 5.000 de lei sau 1.000 de euro. Uneori a subscris chiar mai mult decât atât, dar în alte dăţi a cumpărat numai după ce instrumentele au fost listate la bursă.

„Aş putea să fac bani din obligaţiuni acum, şi asta fac, din acţiuni peste vreun an sau doi şi din imobiliare poate peste trei-patru ani, iar pe cele din urmă să le ţin pe termen lung şi foarte lung. În situaţia ideală voi face bani din toate cele trei instrumente.“

„Am o componentă consistentă de titluri de stat aşteptându-mă ca la un moment dat inflaţia să scadă. Deja lucrurile au început să se întâmple şi am văzut în portofoliu, pe lângă cupoanele bune, pe care le-am încasat deja la unele titluri, o apreciere a preţului. Raportul risc/randament mi se pare foarte bun”, continuă Mihai.

În ultimul an, investitorul a acumulat aproape la fiecare emisiune. A cumpărat la început maturităţi scurte şi pe măsură ce a simţit că se apropie maximul de inflaţie a început să cumpere titluri cu scadenţe din ce în ce mai lungi. La ultimele emisiuni a cumpărat cele mai lungi maturităţi, adică trei, respectiv cinci ani.

Mai departe, investitorul se aşteaptă ca, intrând în recesiune, piaţa de acţiuni să se corecteze cu 20%-30% la un moment dat. Atunci, spune el, va fi un moment bun de a muta în acţiuni o bună parte din portofoliul concentrat pe titluri de stat.

„Cu siguranţă va scădea şi Bursa de Valori Bucureşti, dar când scăderea va veni, mă aştept ca aceasta să fie mai mică decât în cazul altor burse. Să nu uităm că piaţa românească este susţinută de fondurile de pensii, care au sume de bani foarte mari la dispoziţie relativ la dimensiunea bursei”, spune acesta.

Înţelegând cum funcţionează piaţa, investitorul are o strategie pe termen lung şi foarte lung şi nu-l prea interesează fluctuaţiile de moment decât atunci când piaţa scade peste un anumit nivel, caz în care vine cu tranşe suplimentare de bani şi acumulează.

„Ştiu că pe termen lung piaţa de acţiuni va performa foarte bine, chiar dacă am trăit şi eu pe pielea mele unele crize şi cu siguranţă vor mai veni şi altele. Nu sunt un analist, nu fac analiză tehnică. Merg mai mult pe investiţii pasive şi pe acţiuni ale companiilor mari”, adaugă el.

Până acum un an şi jumătate, Mihai nu avea aproape deloc titluri de stat în portofoliu. În timp, a crescut proporţia cât a putut de mult uitându-se şi la evaluările companiilor listate. După revenirea din 2021 şi 2022, i s-a părut că piaţa de acţiuni este foarte sus şi euforia mare, aşa că a stat în expectativă şi încă mai aşteaptă corecţii pentru a intra mai consistent la cumpărare.

„Piaţa de acţiuni îţi aduce pe termen lung un randament undeva între 7% şi 10% pe an, fie că vorbim de lei, euro sau dolar, iar la titluri de stat ai randamente în lei, euro sau dolar de 5%-6%. Eu consider că în momentul respectiv şi inclusiv în momentul acesta nu merită să iau un risc în plus. Cumpăr acţiuni în continuare, dar în proporţie mult mai mică”, afirmă investitorul.

Istoria ne arată că o scădere a pieţei de acţiuni durează undeva între un an şi doi ani, fiind o perioadă bună de acumulare, iar revenirea ulterioară este foarte bună. Dacă lucrurile se întâmplă în direcţia aceasta, imobiliarele ar fi cam ultimele care scad, spune Mihai Constantinescu.

„Aş putea să fac bani din obligaţiuni acum, şi asta fac, din acţiuni peste vreun an sau doi şi din imobiliare poate peste trei-patru ani, iar pe cele din urmă să le ţin pe termen lung şi foarte lung. Aceasta este situaţia ideală în care voi face bani din toate cele trei instrumente”, spune investitorul optimist.

Creşteri exponenţiale vs. creşteri liniare

În criza COVID-19, atunci când piaţa de acţiuni de la Bucureşti se prăbuşea cu 35%, Mihai a ieşit la cumpărături. De fiecare dată când piaţa intră în bear market (piaţă a scăderilor), începe să cumpere mai consistent cu fiecare scădere. Pe de altă parte, în perioadele de linişte a pieţei şi de linişte mentală, şi-a făcut un plan de investiţii. În engleză se numeşte investment policy statement.

„Am scris unde sunt, unde vreau să ajung, care sunt instrumentele în care vreau să investesc, ce fac când bursa creşte, ce fac când bursa scade, astfel încât atunci când există incertitudini în piaţă să pot reveni tot timpul la ce am scris când lucrurile erau liniştite şi să încerc să mă ţin de plan. O lecţie învăţată este să încerc să nu investesc toţi banii deodată, deci cumva investesc în tranşe pe un emitent”, explică investitorul.

O altă lecţie pe care el a învăţat-o din investiţii, dar pe care încearcă să o aplice şi în viaţă, este scenariul „Hope for the best but prepare for the worst” (Speră la ce este mai bun, dar pregăteşte-te pentru ce este mai rau). Şi dacă intuiţia îi spune că lucrurile vor merge bine, nu se aruncă orbeşte.

„Încerc pe cât posibil să fac raţionalul să câştige în faţa emoţionalului şi să nu uit care este obiectivul meu şi când voi avea nevoie de banii respectivi. Warren Buffett spune că bursa este mecanismul de a transfera banii de la cei nerăbdători la cei răbdători”, spune el.

Mihai Constantinescu a observat clienţi care au investit într-un fond şi au avut în 10 ani un randament mediu de 7% pe an, cu tot cu capitalizarea randamentelor depăşind 100%, iar asta doar prin simplul fapt că nu au răscumpărat unităţile de fond înainte de termen şi au rămas investiţi lăsând banii să facă alţi bani pentru ei. El se referă la puterea dobânzii compuse.

„Un lucru pe care din păcate puţini investitori îl înţeleg este puterea capitalizării sau a dobânzii compuse. Este o matematică exponenţială. Mintea noastră nu este făcută să înţeleagă creşterile exponenţiale, ci înţelege mai bine creşterile liniare.“

„Secretul pe care l-am descoperit lucrând în industria de asset management este că banii se fac cu adevărat pe termen lung, din două motive. Cu cât orizontul investiţional creşte, cu atât riscul sau volatilitatea investiţiei scade. Pe un termen de 10-15 ani majoritatea pieţelor de acţiuni sunt pe plus, iar plusul este consistent şi peste inflaţie. Al doilea motiv, pe care din păcate puţini investitori îl înţeleg, este puterea capitalizării sau a dobânzii compuse. Este o matematică exponenţială. Mintea noastră nu este făcută să înţeleagă creşterile exponenţiale, ci înţelege mai bine creşterile liniare”, observă el.

Dobândă compusă (sau efectul compus) este acea dobândă pe care o primim astăzi pentru banii pe care i-am primit în trecut ca dobândă şi pe care i-am reinvestit. Putem spune altfel că este dobânda la dobânda reinvestită.

Atât în ceea ce îl priveşte pe el, cât şi pe cei cu care mai vorbeşte, a constatat că „momentul potrivit să te apuci de investiţii este atunci când se coace toată informaţia. Cu unele persoane vorbesc de trei ani şi mi-au spus abia acum două-trei săptămâni că au început să investească”. Este important să începi cât mai devreme, dar sunt cei care pleacă la drum cu doar câteva informaţii ori alţii care nu au nicio informaţie şi se descurcă pe parcurs. Sau cred că se descurcă.

„Eu le recomand tuturor să înceapă să investească cu sume mici, gradual şi, pe măsură ce se familiarizează şi îşi trasează obiectivele, să crească sumele şi să investească pe termen lung”, mai spune investitorul.

Mihai îşi doreşte foarte mult să dea mai departe din cunoştinţele dobândite şi din acest motiv face educaţie financiară. Scopul? Să convingă românii să investească. Când spune investiţii, se referă în primul rând la piaţa de acţiuni.

„Investind în acţiuni, noi finanţăm economia respectivă. Pe de altă parte, investim în titluri de stat, adică dăm banii statului şi ştim statul cât de bun administrator este. Prin bursă, faci două lucruri: finanţezi economia şi ai o modalitate reală de îmbogăţire dacă respecţi nişte principii şi nu pleci la drum cu ideea de a face nişte bani repede”, conchide Mihai Constantinescu.   

DICŢIONARUL INVESTITORULUI

1. Fondul de urgenţă este o sumă de bani, 1.000-2.000 de lei, la care o persoană poate apela atunci când apar situaţii neprevăzute, precum consultaţii medicale, plata transportului în comun sau a unui colet sau în cazul reparaţiilor urgente. Banii pot fi păstraţi cash, într-un cont curent, într-un cont de economii sau într-un depozit, dar în cazul depozitelor dezavantajul este că pierzi dobânzile dacă le lichidezi înainte de termen. Important este ca banii să fie la îndemână, iar varianta cash este cea mai recomandată.

2. Fondul de siguranţă reprezintă o pârghie financiară pentru 6-12 luni pentru un individ, echivalentul a aproximativ trei-şase venituri lunare nete. Aceste fonduri sunt menite să-l ajute în perioadele în care nu face faţă cu plata ratelor, are venituri în scădere sau nu are deloc. Este recomandat ca banii să fie păstraţi în instrumente financiare sigure, ca depozitele bancare. CEC Bank scrie că 71% dintre români nu au reuşit să aibă un astfel de fond şi peste 55% nu ar avea bani dacă s-ar confrunta cu cheltuieli neprevăzute.

ÎN CE MAI INVESTIM

Petrol şi gaze

OMV Petrom (simbol bursier SNP) este unicul producător local de petrol şi gaze şi cea mai mare companie listată din România, cu o capitalizare de 32,2 mld. lei la Bursa de Valori Bucureşti. Acţiunile SNP se tranzacţionează la BVB din septembrie 2001, iar de la începutul acestui an au un randament de 22,9%, pe fondul unor tranzacţii de 778 mil. lei.

Petrom a încheiat primele trei luni din 2023 cu vânzări de 9,5 mld. lei, cu 20% mai mici faţă de cele din perioada similară a anului trecut, iar profitul net al grupului a ajuns la 1,5 mld. lei, în scădere cu 15% comparativ cu T1/2022.

Dacă în T1/2022 barilul Brent se tranzacţiona cu 102 dolari, în primele trei luni de anul acesta, preţul a coborât la 81 de dolari. Gazul natural a avut un preţ de 55 de euro/MWh, mult sub nivelul mediu de 98 euro/MWh din T1/2022. De asemenea, preţul mediu spot al energiei electrice a coborât în perioada analizată de la o medie de 218 euro/MWh, la 129 euro/MWh ca urmare a măsurilor de plafonare luate de stat.

Nici zona de cerere de produse energetice nu a avut o evoluţie pozitivă, în contextul în care datele OMV Petrom arată că cererea de carburanţi s-a redus cu 3%, cea de gaze naturale cu 13% iar cea de energie electrică cu 10% la nivelul întregii pieţe. Consumul naţional de gaze naturale a scăzut cu aproximativ 13% faţă de T1/2022.

La jumătatea acestui an, OMV Petrom şi Romgaz au anunţat decizia finală de investiţii în Marea Neagră, în blocul Neptun Deep. Romgaz a intrat în proiect anul trecut după ce a plătit 1 mld. dolari pentru a cumpăra partea ExxonMobil, cea mai mare achiziţie făcută vreodată de statul român. Investiţiile în proiect sunt estimate până la 4 mld. euro, iar prima producţie este aşteptată în 2027.

Pentru Petrom, valoarea investiţiilor este estimată să crească la circa 6 mld lei, cu aproximativ 70%, cu investiţii mai mari dedicate în principal proiectului Neptun Deep, accelerării proiectelor cu emisii de carbon reduse şi zero, precum şi reviziei planificate a rafinăriei Petrobrazi. Recent, compania a anunţat achiziţionarea mai multor proiecte privind construcţia de parcuri fotovoltaice de circa 710 MW, echivalentul consumului anual al aproximativ 280.000 de gospodării din ţară.

OMV Petrom este controlată în proporţie de 51,2% de austriecii de la OMV, în timp ce statul român deţine 20,7% din numărul de acţiuni. Acţiunea SNP are o pondere de 18% în indicele principal BET, sub Banca Transilvania (21,3%) şi Fondul Proprietatea (18,4%). Compania a fost inclusă şi în indicii FTSE Russell pentru pieţe emergente.

„Prin decizia finală de investiţie pentru proiectul Neptun Deep, deschidem un nou capitol pentru sectorul energetic românesc. Împreună cu partenerul nostru Romgaz, intrăm în faza de dezvoltare a primului proiect offshore de mare adâncime din România. Proiectul va contribui la creşterea economică a României şi va consolida securitatea energetică a ţării.”

Cristina Verchere, CEO-ul OMV Petrom

Acesta este un material informativ şi nu reprezintă o recomandare sau o ofertă de investiţie. Performanţele anterioare nu reprezintă o garanţie a realizărilor viitoare. Este recomandată documentarea temeinică înainte de a investi.