In biroul oricarui director de resurse umane, subiectul maririlor de salariu este tabu in ultima vreme, iar ipoteza unor cresteri cu doua cifre, inca vehiculata anul trecut, cand venea vorba de previziuni pentru 2009, pare acum nastrusnica, intr-o perioada cand toate companiile se confrunta cu restrangeri drastice de activitate.

“O decelerare economica nu inseamna automat si o stagnare a dezvoltarii salariale”, replica Maria Smid, senior consultant in cadrul firmei de consultanta in resurse umane Kienbaum. Compania germana, prezenta pe piata romaneasca din octombrie anul trecut, a realizat de curand un studiu in colaborare cu Camera de Comert si Industrie Romano-Germana, pe baza caruia sustine acum ca salariile romanilor vor creste in 2009 cu aproape 13%.

Ba mai mult, arata acest studiu, pe piata romaneasca ar urma sa se inregistreze si cel mai mare ritm de crestere din regiune; spre comparatie, in Rusia salariile ar urma sa se majoreze cu 12,5% (in conditiile unei inflatii de 10%), in Cehia cu 8,5% (la o inflatie prognozata de 3%), iar in Germania cu 3,3%. Calculul consultantilor germani pare foarte optimist, privit prin prisma anunturilor pe care le fac atat managerii romani (majoritatea vorbind de majorari cel mult egale cu rata inflatiei, estimata la 5,5% anul acesta), dar si a datelor oficiale.

Comisia Nationala de Prognoza, spre exemplu, prevede pentru castigul salarial mediu brut in 2009 un plus de 5,8%, dupa un salt de peste 13% anul trecut. “Anul acesta, fericiti vor fi nu cei care vor primi mariri salariale, ci aceia care isi vor pastra locul de munca”, comenteaza Florin Rusu, directorul general al firmei de consultanta in resurse umane Global Consulting. Explicatia sa este simpla: in prezent balanta cerere-oferta pe piata muncii inclina in favoarea companiilor, care nu doar ca nu mai fac angajari, dar au inceput si disponibilizarile.

Consultantii in resurse umane de la Mercer avanseaza alte prognoze. Angajatorii din multinationale vor creste anul acesta salariile in medie cu 7%, potrivit unei actualizari din ianuarie la studiul salarial Total Remuneration Survey. In luna iunie a anului trecut, angajatorii inclusi in studiul Mercer estimau ca vor da salarii cu 11% mai mari in 2009 fata de anul precedent, dar multi si-au revizuit intre timp intentiile. Cele mai mici procente sunt avansate in domeniile cel mai afectate de criza, precum sistemul bancar sau industria grea.

Cum se explica, in aceste conditii, optimismul consultantilor germani? In primul rand, maririle de salariu prevazute de Kienbaum ar urma sa se inregistreze mai ales in randul personalului calificat, adica pentru pozitiile de CEO, manageri sau specialisti. Explicatia ar fi, in viziunea consultantilor germani, ca in aceste zone exista inca un deficit important de oameni.

Pe de alta parte, noteaza ei, lefurile romanilor inca sunt cele mai mici din Europa, in pofida cresterilor sustinute din ultimii ani. Asa se face ca, in timp ce un manager neamt are un venit anual brut total de 280.000 de euro, unul roman castiga de circa 5,5 ori mai putin. Dupa Germania, tarile in care top managerii castiga cel mai bine sunt Polonia (cu 150.500) si Rusia (cu 141.200 de euro).

Un manager de top din Germania primeste intr-o luna cat unul roman in aproape jumatate de an. Situatia se pastreaza neschimbata si la nivel de middle management, acolo unde romanii se plaseaza tot pe ultimul loc comparativ cu celelalte tari europene incluse in studiu. Germania ocupa si aici locul intai, cu salarii anuale de 111.000 de euro pe an, in timp ce un manager roman castiga in medie 19.412 euro, adica 1.617 euro pe luna.

Discrepanta este atat de mare incat, arata estimarile, vor mai trece 10-20 de ani pana cand vor disparea diferentele salariale dintre vestici si central si est-europeni. Coborand in ierarhie, specialistii ar obtine, conform studiului citat, un salariu mediu anual brut de 11.617 euro, angajatii obisnuiti in jur de 7.660 de euro, iar muncitorii aproape sase mii de euro pe an brut. Nivelul acestor venituri este insa puternic influentat de marimea companiei angajatoare, de pozitia pe care o ocupa in piata, de sectorul economic in care isi desfasoara activitatea, dar si de nevoia de personal de la un anumit moment. In mod evident, cu cat cererea va fi mai mare decat oferta, cu atat piata se va dezechilibra in favoarea candidatilor si salariile vor creste.

Raportat la dimensiunea companiei angajatoare, diferentele de venituri pentru aceeasi pozitie sunt la fel de importante. Daca in companiile mari salariul unui director executiv este de aproximativ 40.000 de euro, intr-o companie mai mica acesta nu castiga mai mult de 33.000 de euro. Cele mai mari diferente sunt insa la nivel de middle management: intr-o companie mare, venitul unui middle manager este de 18.000 de euro pe an, in timp ce pentru aceeasi pozitie, o companie mica plateste un salariu anual mai mic cu o treime.

Un alt motiv ce-i face pe consultantii de la Kienbaum sa fie atat de optimisti tine de semnalele pe care spun ca le-au primit de la firme germane si austriece, ce ar intentiona sa-si mute activitatea in Romania din cauza conjuncturii economice mult mai rele de pe pietele de origine. “Am discutat deja cu mai multe companii, in special din industria lemnului si de ambalare, care vor sa isi inchida fabricile din Vest si sa se mute in Romania”, sustine Maria Smid.

Ca atare, ar fi de asteptat o crestere a cererii de specialisti peste oferta din piata, iar aceasta va duce la majorarea salariilor. Investitorii austrieci si nemti sunt atrasi de costurile reduse ale fortei de munca din Romania, drept pentru care negocierile privind venirea in Romania sunt “destul de avansate”, iar o parte din relocari ar putea avea loc pana la sfarsitul acestui an, incheie Smid. Din studiul Kienbaum mai reiese o tendinta interesanta.

Daca anul trecut PricewaterhouseCoopers nota in raportul Paywell ca tot mai multe companii vor sa introduca pachete salariale cu o componenta variabila cat mai mare, intentia nu s-a transpus prea mult in realitate. Consultantii nemti apreciaza ca Romania se plaseaza pe ultimele locuri si in privinta numarului de beneficiari ai unui astfel de sistem, dar si a cotei variabile. Astfel ca, daca in Cehia procentul top managerilor care au venituri variabile este de 94%, iar in Germania de 91%, pe piata romaneasca ponderea este mai redusa, de doar 73%.

In mod similar, partea variabila din pachetele salariale este mai mica decat in Romania doar in Croatia (13%), pe cand in Germania, Polonia sau Rusia aceasta inseamna peste un sfert din venitul total. In Romania, ponderea ei este de circa 15% in cazul top managerilor. Va creste insa si la noi, probabil, mai ales pe masura ce dificultatile din economie vor invata angajatorii ca ritmul cresterii salariale nu poate fi decat strict legat de productivitate.