Arhitecta Roxana Dan a studiat şi chiar lucrat în afara ţării, dar s-a întors acasă mizând pe potenţialul unei pieţe aflate în creştere. Pare că nu a greşit, având în vedere că post-pandemie, românii sunt din ce în ce mai atenţi la influenţa pe care o are spaţiul în care trăiesc asupra vieţii lor. Loc de creştere însă mai este.

De mic copil am ştiut că voi deveni arhitect. Tatăl meu este constructor şi pot să zic că am ajuns destul de des, copil fiind, pe şantiere. Am avut şi înclinaţie înspre desen, bricolaj - cred că şi asta a avut destul de multă greutate, dar cred că şi părinţii m-au ghidat în direcţia aceasta”, îşi descrie Roxana Dan alegerea profesională timpurie în una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro.

Ea a studiat şi în afara ţării şi a şi lucrat în străinătate, astfel că are un termen de comparaţie când vine vorba de nivelul de dezvoltare a pieţei locale. „Cred că este destul de greu la noi cu arhitectura - încă este un serviciu  pe care clienţii nu prea îl înţeleg. Mulţi dintre ei nici nu îl solicită, cred că nu au nevoie de arhitect, însă este o piaţă în creştere. În ultimii ani mai ales se caută foarte mult servicii de design interior, dar am întâlnit şi clienţi atenţi la cultura vizuală, care ne ascultă în totalitate şi care doresc să fie educaţi, adică întreabă şi vor să înţeleagă ceea ce facem”. S-a întors acasă mai ales pentru familie, dar şi pentru că ea considera că există loc de creştere pe această piaţă: „Îţi doreşti să lucrezi undeva unde chiar poţi să vii cu ceva nou - într-o piaţă suprasaturată e mai greu să faci asta”.

După revenirea în ţară, a lucrat mai întâi ca angajat, iar în 2016 a înfiinţat propriul studio de arhitectură, Studium on Space. A început cu proiecte de amenajări interioare, axate mai ales pe reconversia unor spaţii deja existente, iar ulterior a trecut la refaţadizare şi la amenajare exterioară şi interioară. „După ce am dobândit mai multă experienţă pe cont propriu,  am migrat în zona de HoReCa şi am lucrat la proiecte de hoteluri, de pensiuni, restaurante, iar ulterior au început să vină clienţi cu locuinţe către noi, astfel că am început să creştem şi în zona aceasta”, descrie ea evoluţia studioului de arhitectură. În acest moment lucrează cu o echipă de opt oameni -  „Suntem practic împărţiţi. Unii dintre noi se ocupă de partea de ofertare sau de management ai şantierelor, nu se ocupă de randări, de proiectare”.

Bugetul unei amenajări este relativ – variind în funcţie de produsele folosite, evident, mobilierul customizat fiind cel mai scump.

 Cel mai recent proiect în care s-a implicat este Edenholz, un ansamblu de locuinţe pasive construit în localitatea Tunari din apropiere de Bucureşti. „Edenholz este un proiect care are o abordare normală”, descrie ea acest proiect. „Vine cu o normalitate care la noi în România poate este percepută ca fiind spectaculoasă. Proiectul are trotuar, în contextul în care sunt foarte multe ansambluri rezidenţiale construite în Bucureşti care nu au trotuar, are finisaje de calitate folosite atât la interior cât şi la exterior. Nu vezi cabluri, burlane, totul este ascuns, totul este proiectat în detaliu”, descrie arhitecta câteva din particularităţile proiectului. 

De asemenea, locuinţele din ansamblu sunt verzi, adică vin cu panouri fotovoltaice, cu pompe de căldură şi alte tehnologii care asigură pasivitatea locuinţe. Proiectul include 22 de locuinţe individuale, toate construite deja, iar până în prezent au vândut 80% din ansamblu. „Cred că până la finalul anului va trebui să închidem tot proiectul.” Preţurile variază în funcţie de numărul de camere şi porneşte de la 320.000 de euro pentru o locuinţă pe care ei o descriu drept standard, care are o suprafaţă de 140 de metri pătraţi, iar casa cu cea mai mare suprafaţă se întinde pe 200 de metri pătraţi. În ceea ce priveşte pragul cel mai de sus al preţului, spune că nu l-au fixat cu clientul încă.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL