Mureşeanul Orlando Szasz a muncit vreme de 17 ani să construiască şi să dezvolte Renania, iar de anul trecut s-a retras de la conducerea companiei. Îşi împarte acum timpul între pasiunile sale - călătoriile şi Formula 1 - şi activitatea de business angel. Şi pentru alţi oameni de afaceri călătoriile, sporturile cu motor sau fără ori expediţiile la pol sunt şi surse de inspiraţie pentru arena mediului de afaceri, dar şi veritabile “manuale”, cu învăţăminte despre sportivitate, curaj şi inventivitate.

"Şi în businessul performant, şi în Formula 1 ai o mulţime de ingrediente şi factori care te pot duce la performanţă sau la eşec. Frumuseţea în F1, dar şi în afaceri, este să ai abilitatea de a face deopotrivă analiza şi sinteza situaţiilor, în orice moment, să depistezi oportunităţile şi să evaluezi corect riscurile, să ai o echipă motivată şi pasionată, care să-ţi ofere suportul necesar în fracţiunea de secundă în care ai nevoie de el", spune Orlando Szasz, antreprenorul care a construit afacerea Renania, cel mai mare producător şi furnizor de echipamente de protecţia muncii de pe piaţa autohtonă.

Compania a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de circa 22 de milioane de euro. Din 2012 el a lăsat frâiele conducerii pe mâinile Florentinei Taudor. „Detaşarea era o decizie absolut necesară. Compania avea nevoie de un alt tip de management, cu funcţiuni şi proceduri asemănătoare celor din companiile multinaţionale, şi de o repoziţionare a strategiilor de dezvoltare pe termen mediu şi lung, iar eu, la nivel personal, aveam nevoie de un respiro, de timp dedicat familiei şi pasiunilor personale", spune Orlando Szasz.

Decizia de a se retrage, povesteşte chiar el, nu a fost deloc simplă, iar de la momentul în care a înmu-gurit ideea şi până la a face efectiv primii paşi spre materializarea acesteia au trecut câteva luni. Dedicase nu mai puţin de 17 ani construcţiei companiei, de la momentul în care a emis „pe genunchi„ prima factură până în momentul în care a atins o cifră de afaceri de peste 22 de milioane de euro şi poziţia de lider de piaţă, vreme de zece ani. Ideea retragerii i-a venit într-o perioadă în care criza era în plină evoluţie, dar primii paşi i-a făcut abia în toamna anului 2011, după ce a reuşit să readucă firma la nivelurile financiare de dinaintea debutului crizei.

Retragerea din afaceri se traduce în timp câştigat, care a fost investit în explorarea de noi oportunităţi, de vreme ce a ales postura de business angel. „Înainte de orice, am luat o pauză. Am călătorit mult. Am ales destinaţii care simţeam că mă vor inspira şi care erau mai greu accesibile - spre exemplu călătoria la Polul Nord, pe un spărgător de gheaţă rusesc", spune Szasz.

Fiind pasionat de Formula 1, a ales să meargă la unele din cele mai interesante circuite - cum sunt cele din Melbourne (Australia), Monte Carlo şi cel de noapte, din Singapore. În plus, călătoreşte mult, atât în interes personal cât şi în interes de afaceri, iar fiecare drum e o altă sursă de inspiraţie şi un alt mod de a culege informaţii sau idei pe care ulterior le integrează în proiecte concrete. „Călătoriile sunt un dar enorm, iar mersul cu avionul face «scurtătura» în ţesătura spaţiu-timp, iar asta îţi permite, fizic, să trăieşti mai mult, mai intens şi mai divers aceste experienţe. Sunt fascinat de călătoriile aparent inaccesibile şi de depăşirea limitelor de orice fel - indiferent că vorbim de timp, spaţiu sau provocări climatice.„ Cea mai frumoasă excursie de până acum, spune chiar el, a fost în insula Necker, proprietatea miliardarului Richard Branson, iar cea mai fascinantă a fost cea de la Polul Nord. „O destinaţie în care mă întorc întotdeauna cu mare plăcere este Coasta Amalfitană."

ADRENALINA ÎN DIVERSE FORME

Orlando Szasz nu este însă singurul român care dedică timp şi resurse pentru pasiunile sale. Cel mai bogat om din România, Ioan Niculae, proprietarul grupului Interagro, este cunoscut datorită pasiunii sale pentru vânătoare. Imperiul de la Zimnicea cuprinde, la 15 kilometri de oraş, un domeniu de 11.000 de hectare, unde Niculae vânează iepuri şi mistreţi. Merge la vânătoare cu foşti colegide-ai săi din echipa de fotbal, pe care i-a şi angajat între timp. În rest, rareori invită pe cineva la vânătoare, dintre cei mai apropiaţi prieteni. Spune că nu îi place să organizeze vânători: „Orice fac, eu fac doar pentru mine„.

De câţiva ani, Ioan Niculae nu se mai bucură de pasiunea sa doar în România, iar concediul de vară şi-l petrece la mii de kilometri distanţă, în Africa, unde împuşcă antilope sau rinoceri. O excursie de zece zile în Africa îl costă pe miliardar mai bine de 10.000 de dolari, preţul unui trofeu variind între 200 şi 5.000 de dolari, potrivit informaţiilor disponibile pe site-urile de profil. La întoarcerea din Africa, Niculae  primeşte cel mai mare trofeu, pe care îl păstrează în colecţia sa personală. Presa vehiculează şi informaţii referitoare la achiziţia unui TAB casat de armată pe care îl foloseşte în jurul cabanei de vânătoare de la Zimnicea, unde îşi petrece weekendurile.

Un alt antreprenor, timişoreanul Romeo Dunca, care a clădit Dunca Expediţii dar are şi alte divizii de afaceri, este cunoscut şi prin prisma realizărilor sale sportive. A participat la raliul Dakar, a urcat pe Himalaia, a mers pe schiuri până la Polul Nord, a obţinut un titlu naţional la snowmobile şi s-a plasat pe locuri fruntaşe în cursa de motocros enduro Romanics. Romeo Dunca este primul român care a participat, în ianuarie 2005, la celebrul raliu Dakar şi a terminat competiţia pe locul 79, într-o cursă în care au luat startul 230 de motociclişti şi pe care au termi-nat-o 104, înregistrându-se şi două decese.

De altfel, duritatea cursei a fost criticată la acea vreme nu numai de Vatican (L’Osservatore Romano: „o afişare vulgară de putere şi avere în locuri unde oamenii continuă să moară de foame şi sete„), dar şi de cântăreţi precum francezul Renaud, cu melodia „500 connards sur la ligne de depart„. Dunca a început la rându-i să se pronunţe nu foarte favorabil asupra raliului chiar din timpul competiţiei, vorbind de stres, oboseală şi duritate, precum şi de faptul că niciun premiu bănesc nu merită efortul depus pentru a ajunge la sfârşitul cursei. „Este o afacere din care câştigă organizatorii şi pierd competitorii„, spunea motociclistul Dunca, pe care întreaga „distracţie„ numită Dakar l-a costat 50.000 de euro, reprezentând valoarea motocicletei, costurile deplasărilor, taxele şi plata pentru mecanic şi maşina de intervenţie.

În primăvara anului următor, în 2006, Romeo Dunca a participat, alături de medicul Horia Colibăşanu şi alţi şapte alpinişti străini, la o expediţie pe vârful Manaslu din Himalaya, al 8-lea al lumii, cu 8.163 de metri. Horia Colibăşanu, care a urcat şi pe K2, socotit cel mai dur vârf al lumii, a ajuns în vârful Manaslu, iar Dunca a urcat până la 8.012 metri, singur, după ce alpiniştii experimentaţi au coborât. În relatarea postată pe site-ul expediţiei, Dunca sublinia diferenţele dintre alpinismul la acest nivel de performanţă şi restul disciplinelor extreme.

„Dacă în enduro a nu putea este egal cu a nu rămâne în urmă (pentru că restul coechipierilor îl ajută, n.red.), în alpinism a nu şti este egal de multe ori cu a te prăbuşi ori a-ţi pierde viaţa. Am mers singur la 8.000 de metri, pentru că am fost suficient de nebun s-o fac”, spunea Dunca, care îşi inventariază greşelile: plecatul de unul singur pe un drum pe care nu-l cunoştea, urcatul la înălţime fără oxigen şi experienţă, escaladarea unui perete de gheaţă cu o înclinaţie de 75 de grade, noaptea, deplasarea în vânt, la minus 35 de grade Celsius.

O altă experienţă extremă este călătoria în spaţiu, iar Sony Mordechai, un grec de 32 de ani care trăieşte în România de mai bine de zece ani, ar urma să fie unul dintre primii călători în spaţiu. În urmă cu circa patru ani el a cumpărat un bilet pe nava spaţială a lui Richard Branson, care controlează Virgin Galactic, prima firmă privată care se pregăteşte să transporte turişti în spaţiu. Mordechai şi-a cumpărat online un loc pe nava spaţială, costul unui bilet fiind de 200.000 de dolari.