Dezbaterea ştiinţifică care a durat zeci de ani poate fi încheiată. Craterul Silverpit, situat la 700 de metri sub fundul mării, în Marea Nordului, a fost, după toate probabilităţile, creat de impactul direct al unui asteroid sau cometă de dimensiunea Catedralei York Minster, care s-a prăbuşit pe Pământ în urmă cu peste 43 de milioane de ani.

Asteroidul cu diametrul de 160 de metri s-a prăbuşit în mare, provocând un tsunami de 100 de metri înălţime, spun oamenii de ştiinţă. Probabil a fost o zi foarte proastă pentru mamiferele primitive din zonă – dar nu la fel de proastă ca şi consecinţele impactului asteroidului care a dus la dispariţia dinozaurilor în urmă cu 66 de milioane de ani, potrivit The Guardian.

Craterul Silverpit nu se apropie nici pe departe de dimensiunile craterului Chicxulub din Mexic, unde un asteroid cu o lăţime de aproximativ 6-9 mile a lovit Pământul, provocând o extincţie în masă a 75% din speciile de plante şi animale. Dar este totuşi interesant şi, fiind singurul crater de impact din apropierea actualului Regat Unit, extrem de important, spun experţii.

Perspectivă fără precedent
Uisdean Nicholson, sedimentolog la Universitatea Heriot-Watt din Edinburgh, care a condus echipa de cercetare, a declarat că noile imagini seismice le-au oferit o perspectivă fără precedent asupra craterului.

Craterul cu o lăţime de 3 km, înconjurat de o zonă de 19 km cu falii circulare, a fost descoperit în 2002 de geologi specializaţi în petrol.

Cei care l-au descoperit au considerat că era într-adevăr un crater de impact hipervelocitate, indicând caracteristici asociate adesea cu acestea, inclusiv un vârf central, o formă circulară şi falii concentrice.

Iniţial, s-a estimat că are o vechime de peste 60 de milioane de ani şi a făcut senzaţie în presă. „Craterul ar putea fi rezultatul impactului unui asteroid”, se arăta într-un articol din Guardian din acea perioadă.

Însă unii oameni de ştiinţă nu erau convinşi, susţinând că originea sa era mult mai puţin interesantă – cel mai probabil, craterul fusese cauzat de mişcarea rocilor saline la adâncime.

În 2009, a avut loc o dezbatere la Societatea Geologică, pe care Nicholson o ţine minte. „Eram doctorand la acea vreme şi a fost o dezbatere destul de cunoscută, cel puţin în cercurile geologice.

Au avut o mare dezbatere şi apoi au votat. S-a decis în mod copleşitor că originea nu era un impact. Majoritatea oamenilor au preferat explicaţia banală şi cred că asta reflectă o tendinţă de a respinge explicaţia mai spectaculoasă”.

Votul a fost de 80-20 împotriva ipotezei impactului, ridicând întrebarea dacă geologii sunt în mod natural conservatori. „Există diferite tipuri de geologi”, a spus Nicholson. „Oamenii spun că mă entuziasmez prea tare pentru anumite idei”.

Unul dintre craterele de impact ale Pământului
Nicholson a fost rugat să examineze Silverpit datorită experienţei sale în descoperirea unui alt crater de impact în Africa de Vest.

Cu finanţare din partea Consiliului de Cercetare a Mediului Natural, echipa condusă de Nicholson a utilizat imagistica seismică, analiza microscopică a fragmentelor de rocă şi modele numerice pentru a furniza ceea ce ei consideră a fi cea mai puternică dovadă de până acum că Silverpit este unul dintre craterele de impact ale Pământului.

Impacturile de asteroizi sunt, din fericire, rare, nefiind înregistrate în istoria umanităţii. Craterele lăsate de impacturi sunt, de asemenea, rare, deoarece „tectonica plăcilor şi eroziunea distrug aproape toate urmele majorităţii acestor evenimente”, a spus Nicholson. „Există aproximativ 200 de cratere de impact confirmate pe uscat şi doar 33 au fost identificate sub ocean.”

Silverpit este excepţional de bine conservat şi important, a spus el. „Putem folosi aceste descoperiri pentru a înţelege cum impacturile asteroizilor au modelat planeta noastră de-a lungul istoriei, precum şi pentru a prezice ce s-ar putea întâmpla dacă am avea o coliziune cu un asteroid în viitor”.

Descoperirile sunt publicate în Nature Communications.