Nici teatrele independente, nascute ca alternativa la repertoriul prafuit al teatrelor de stat, nu au fost incurajate in vreun fel, desi au plimbat si ele numele tarii peste hotare. Accesul companiilor private de teatru este limitat la scenele improvizate pe cont propriu si la fondurile adunate in acelasi fel.

In Romania, sectorul independent nu reprezinta nici 20% din fenomenul cultural. Daca aruncam o privire peste granita, vom constata ca teatrul si dansul sunt cam peste tot predominant independente: Budapesta, o capitala cu 1,6 milioane de locuitori, are 80 de teatre particulare, iar Moscova - peste 100. Despre tarile occidentale nici nu mai discutam. In Romania, cifra companiilor de teatru si dans particulare nu sare de zece. Discrepanta vine din faptul ca sectorul independent in alte tari este puternic sprijinit financiar de stat, independenta fata de acesta situandu-se doar la nivel ideologic si administrativ. In Romania, independenta a fost perceputa de autoritati in primul rand ca independenta financiara.

"Ministerul Culturii ne-a spus ca nu ne poate sprijini ca institutie pentru ca, daca ne sprijina, ne pierdem independenta", spune Roxana Crisan, directorul executiv al Teatrului Act, primul teatru independent romanesc, fondat de Marcel Iures in 1998 in beciul unei cladiri de pe Calea Victoriei din Bucuresti. "Lucrul acesta ne-a infuriat teribil. Niciunde in lume nu se pune problema asa." Cum supravietuiesc, in acest context, cele cateva companii private de teatru si dans? Cu siguranta, nu din banii de bilete. 

"Ce sa acopar din bilete, cand copiii mei iau sume fictive?", intreaba retoric actorul Dan Puric, manager al trupei independente Passe-partout DP. "Din punct de vedere economic, trupa este un fals." Pentru piesa "Don Quijote" la care lucreaza acum, Puric spune ca va avea de impartit 1.000 de euro la 24 de oameni. Bani din teatru nu se fac decat pe Broadway, singurul loc din lume unde oamenii platesc pe bilet pretul real. O spun chiar cei care au intemeiat teatrele independente in Romania. Din vanzarea de bilete, acestia isi acopera doar 10-15% din costurile de productie. Restul vine din sponsorizari accidentale, finantari din partea institutelor culturale straine si, eventual, inchirierea salii in cazul teatrelor care dispun de asa ceva. 

In Romania, patru teatre independente dispun de sali: Teatrul Act, Teatrul Luni - un cafe-theatre in vecinatatea primului, Teatrul Arca, aparut in urma cu cateva luni in podul unui bar si Teatru 74 din turnul cetatii din Targu-Mures. Restul - si e un rest mic, de 3-4 - sunt companii independente care functioneaza pe unde se nimereste. In categoria aceasta intra Teatrul Imposibil din Cluj, Teatrul Fara Frontiere din Bucuresti si Compania de teatru Passe-Partout DP a actorului Dan Puric, care a reusit sa "acceseze" salile unor teatre de stat. 

Poate si mai marginalizat a fost dansul romanesc independent, exclusiv contemporan. Despre coregrafii si dansatorii Cosmin Manolescu si Mihai Mihalcea, ambii in varsta de 35 de ani, mai multe stiu strainii. 

"Principala problema a dansului contemporan este ca se joaca mai mult in strainatate decat in Romania", spune Manolescu, care se lupta cu Ministerul Culturii de 3-4 ani sa obtina finantare pentru o scena: "Nimeni nu ne-a ascultat. E stupid ca suntem artisti romani si nu avem contact cu publicul romanesc. Avem o carte de vizita internationala impresionanta, insa pe plan national nu putem face nimic". O scena de dans contemporan ar necesita un planseu si lumini speciale. Chiar daca ar vrea sa dea un spectacol pe o scena obisnuita de teatru, dansatorii spun ca s-ar lupta cu morile de vant.

"Desi legea institutiilor de spectacole s-a votat anul trecut, si multe dintre teatrele de stat ar trebui sa fie transformate in teatre-gazda sau teatre de proiecte, sa se deschida fata de orice forma de arta, ele au ramas teatre de repertoriu si nu avem acces la scene", spune Mihalcea. Pentru a da un spectacol intr-un teatru, trebuie sa platesti minimum 1.000 de euro chiria pentru o seara, spun cei care au incercat sa inchirieze. Pentru Sala Mare a Teatrului National din Bucuresti, chiriasii platesc 2-3.000 de euro, spune Dan Puric.  In aceste conditii, cum de au aparut independentii? 

Inchistarea institutiilor de stat ii impiedica sa se dezvolte, dar tot ea i-a si determinat sa apara. "Cand am iesit de pe bancile scolii in ‘88, am mers cu burse peste tot, am vazut si altceva si am zis ca singura solutie este sa cream lucruri in afara sistemului, in afara institutiilor de stat", povesteste Mihalcea care fonda in 1992, impreuna cu Irina Costea Roncea, Cosmin Manolescu si Florin Fieroiu primul grup independent de dans contemporan din Romania postrevolutionara: "Marginalii". Dar "dinozaurii mari" si "inertia puternica" i-au facut repede sa inteleaga ca "iti trebuie o viata sa lupti". In ciuda mediului neprietenos, Cosmin Manolescu incearca din 1997 sa construiasca o piata pentru dansul contemporan. Intre 2001 si 2003, el a constatat ca in Romania, desi nu sunt scene si bani de productii, exista public. Cate 6.000 de romani s-au transformat in spectatori ai dansului contemporan in fiecare din acesti doi ani, cand Manolescu a organizat Bienala internationala de dans "BucurEsti.Vest", fara sprijin de la Ministerul Culturii, insa cu sprijinul administratiei locale si al centrelor culturale straine sau al ambasadelor. Lipsa banilor si a unei sali l-au facut pe dansatorul-antreprenor sa renunte la editia din 2005. Bugetul minim pentru o editie a festivalului "BucurEsti.Vest" ar fi un miliard de lei. "Cu banii festivalului «George Enescu» - 197 de miliarde de lei - s-ar putea face peste 100 de festivaluri independente", spune Manolescu. 

Mai putin dezvoltata decat piata show-biz-ului, pe care BUSINESS Magazin o analiza intr-un numar anterior, piata spectacolelor culturale in Romania nu se prea bucura de ajutorul impresarilor sau al managerilor specialisti. Exista trei impresari artistici mai importanti, mosteniti din timpul comunismului, care organizeaza turnee in tara deopotriva pentru productiile de teatru si pentru cele muzicale. Dar impresariatul nu a atins sectorul cultural independent. Chiar si in cel de stat e foarte putin dezvoltat.

"Cel mult 5% dintre productiile de teatru au impresar", spune Anghel Stoian, directorul Companiei Marilor Spectacole, cu o vechime in munca de 35 de ani. Ca atare, "eu imi aleg productiile pe care le impresariez, pentru ca ei au nevoie de mine". Ce alege Stoian? "Comediile si piesele cu «ursi»: Radu Beligan, Dinica, Mitica Popescu"... Cu teatrele particulare nu colaboreaza pentru ca "pun in scena spectacole mai grele, drame care merg foarte greu in ziua de azi. Viata noastra fiind asa cum e, trebuie sa-i dai spectatorului comedie si piese cat mai usoare". Artistii stiu insa ca fara impresari greu ajungi pe scenele teatrelor din tara. Teatrele nu ii contacteaza pe artisti pentru ca "apare rivalitatea cu trupa locala", explica Dan Puric. Fortati de imprejurari, artistii independenti si-au devenit propriii manageri. "Creierul meu a fost obligat sa se specializeze pe lucruri cu care nu ar fi trebuit sa am treaba", spune Dan Puric.

Din 2004, Manolescu are chiar o agentie de consultanta si management cultural, Art Manager, prima de acest gen din tara. Nici Mihalcea nu a stat pe ganduri. Prin asociatia culturala Solitude Project, el isi manageriaza propriile proiecte, dar si pe cele ale lui Eduard Gabia - unul dintre cei mai tineri coregrafi romani.

"Noi ne facem promovare, ne ocupam de comunicate de presa, purtam relatia cu partenerii, bancile, sponsorii", spune dansatorul. "Pentru a fi artist in Romania, trebuie mai intai sa fii manager si mai apoi artist. Altfel, n-ai cum sa rezisti." Daca teatrele independente, fara pretentii la scene mari, au reusit sa se plimbe in turnee prin tara chiar fara impresari, dansatorii s-au limitat la Capitala si, in ultima vreme, la scenele straine.

"E foarte greu sa ne facem loc pentru ca factorii de decizie nu pun foarte mare pret pe arta contemporana", spune Manolescu. "Eu am jucat peste 12 spectacole in strainatate anul trecut si nici un spectacol in Romania." Manolescu si Mihalcea au participat la festivaluri importante precum cele de la Lyon, Roma, Dublin sau New York. Ei pot arata oricui topuri de reviste importante precum Paris Match sau Le Monde care au publicat articole laudative la adresa lor, dar "in tara nimeni nu da doi bani pe noi", spune Mihalcea. Dansul contemporan exista doar cu titlul in Romania, prin doua institutii finantate de stat - Contemp si Orion Balet - care "n-au iesit inca din modernitate", spune Mihalcea. 

Cu lumea teatrului independent, romanii au avut un contact mai consistent. Aici a existat si un "an de boom", cum il numesc supravietuitorii din sector: anul 2000. Atunci apareau in Bucuresti vreo zece companii de teatru independente, ca reactie la institutiile "artritice" de stat, povesteste Roxana Crisan de la Act. "A fost cam cum am inteles noi libertatea in 1990: toata lumea a facut ce i-a pleznit prin cap." "Lumea" erau de obicei tineri complet ignorati de sistemul de stat, absolventi de teatru fara vreo sansa de a juca. Dar lipsa crasa de bani pentru cultura in Romania, atat de la stat cat si din sectorul privat, a ingropat majoritatea companiilor independente, spune Crisan. Din cele zece companii bucurestene au ramas vreo cinci, dintre care numai trei au sediu. Pentru ca este scump sa-ti faci un sediu. 

"Daca ai locatie si locatia nu mai are nevoie de nimic structural, te costa pe muchie 30 de mii de euro s-o faci functionala teatral", estimeaza directorul executiv de la Act. La cheltuielile de comunicare (calculatoare, Internet, telefon) si de amenajare a salii (reflectoare, mixer de lumini, instalatie de sonorizare), se mai adauga cheltuielile de productie, cele de intretinere (numai pentru energia electrica Teatrul Act a platit anul trecut 200 de milioane de lei), gazul, salariile etc. De aceasta bataie de cap a scapat Chris Nedeea de la Teatrul Imposibil. In lipsa unui sediu, el isi plimba piesele prin subsoluri de muzeu, prin piete si curti interioare. "Desi lipsa de spatiu pare un handicap, din punct de vedere estetic este ofertant, trebuie sa fii mobil, flexibil, iar costurile sunt reduse", spune regizorul-director de teatru.

Totusi, lipsa unui spatiu propriu inseamna repetitii pe holuri, prin bai si subsoluri, se plange Dan Puric. "Toate spectacolele din Teatrul National le-am repetat pe culoar si in veceu sau prin foaier." 

Daca teatrele independente au rezolvat problema chiriei destul de ieftin, inchiriind de la stat (Act si Teatru 74) sau impartin-  du-si cheltuielile cu barul in incinta caruia functioneaza (Luni si Arca), problema cheltuielilor de productie e o spaima permanenta. Teatrul Luni nu a sarit cu aceste cheltuieli de suma de 500 de euro (limita inferioara fiind 50 de euro), dar nici nu percepe bilet de intrare, doar o consumatie minima obligatorie la bar. Productiile teatrelor mai mari precum Arca si Act costa circa 10.000 de euro, ale Teatrului 74 - 1.500 - 2.500 de euro, iar ale Teatrului Imposibil din Cluj, intre 300 de euro si 15.000 de euro. Incasarile pe seara rareori depasesc 10 milioane de lei din vanzarea biletelor. Ca atare, sponsorizarile sunt baza, iar teatrele si-au constituit asociatii sau fundatii pentru a beneficia de astfel de fonduri. Dar sponsorizarile sunt atrase cu greu in cultura, iar legea romaneasca a sponsorizarii nu incurajeaza oricum acest sistem. "Suma pe care o da sponsorul se scade din baza lui de impozitare, dar banii aia au ramas dati si atat", spune Victor Scoradet, directorul Teatrului Arca. "Legea a fost data tocmai ca sa descurajeze sponsorizarea, iar cultura sa fie controlata in continuare de minister." Scoradet, alaturi de ceilalti reprezentanti ai teatrelor particulare, spune ca asteapta ca ministrul culturii Mona Musca sa modifice legea cat de curand. Poate asa vor putea creste si onorariile actorilor, care sunt inca de 30 de ori mai mici decat in Occident.

Productiile spectacolelor de dans au ajuns la sume mai importante, cu precizarea ca fondurile erau externe. Astfel, spectacolul "Stars High in Amnesia’s Sky" al lui Mihalcea s-a bucurat de increderea si finantarea a cinci institutii europene importante. "Cred ca a fost primul spectacol care a beneficiat de un buget de 45 de mii de euro", spune dansatorul. Acest lucru nu este insa neaparat pozitiv, pentru ca "ultimele mele spectacole, ultimele mele turnee, tot ce am avut au fost in strainatate si toate au fost produse din bani europeni". 

Teatrele particulare cu sedii proprii nu angajeaza actori, ci ii platesc pe contract de colaborare pe proiect. Onorariile actorilor pe spectacol variaza destul de mult, de la un minim de un milion de lei la Teatrul Act, la un maxim demn de invidia actorilor angajati la stat. "Daca spectacolul e bun si se joaca de trei-patru ori pe luna, un onorariu de aici ar putea ajunge mai mare decat salariul la un teatru de stat", spune Roxana Crisan de la Act. La Teatrul Imposibil din Cluj, onorariile sunt de regula de 150 de euro, conform directorului teatrului Chris Nedeea, adica atat cat castiga actorii respectivi in- tr-o luna la teatrul de stat care i-a angajat. Dar un onorariu poate ajunge si la 500 de euro. Cand Teatrul Act gazduieste productiile altor companii de teatru, nu are obligatia de a plati onorarii. Incaseaza o chirie pentru spatiul oferit, iar ulterior imparte frateste castigul din vanzarea biletelor la spectacolul gazduit. Teatrul Luni gazduieste si el alte productii, dar nu percepe nici un fel de chirie, iar Teatrul Arca se pregateste si el sa-si deschida portile pentru altii.

Multi artisti independenti traiesc mai degraba din onorariile obtinute in turnee internationale. Dan Puric spune ca a reusit cu greu sa-si "faca pretul" in strainatate, pentru ca artistii din est sunt priviti cu scepticism. Totusi, pretul lui "afara" e destul de bun: 2-3.000 de euro. Dar nu-i incaseaza decat de vreo patru ori pe an. Acesti bani ii completeaza salariul de societar al Teatrului National din Bucuresti de 12 milioane de lei net, "acum ca mi l-au marit".  

Dansatorii si coregrafii Cosmin Manolescu si Mihai Mihalcea nu au primit in Romania mai mult de 2-3 milioane de lei pentru prestatia de interpreti intr-un spectacol profesionist. Dar in afara tarii au castigat si 2.000-2.500 de euro. Pentru a ajunge in strainatate, trebuie sa iei legatura cu un impresar strain, povesteste Dan Puric. Acesta iti va lua 6%, "dar daca mai dai si peste un intermediar roman, iti mai ia si el 10%". Puric povesteste cu placere despre turneul pe care l-a facut in Germania, Elvetia si Luxembourg, cu un impresar din Germania. "Mi-au dat harta, masina, sofer, hotel. Se stia totul: la ce hotel stau, care este distanta hotelului de sala, care este timpul de montare, care este banul pe care il iau eu si ce impozit se plateste." Totusi, un artist nu poate zabovi prea mult in strainatate, pentru ca fiecare piata isi apara productiile in fata concurentei. "Te lasa sa faci valva si pe urma te trimit acasa. Estul, ca forta artistica, ii nenoroceste", spune Puric.

Toate teatrele independente intervievate de BUSINESS Magazin spun ca produc anual cel putin la fel de multe productii ca un teatru de stat. Turneele prin tara si strainatate nu le sunt straine unora, iar altii organizeaza in acest an primul festival international de teatru independent din Romania (Teatrul Imposibil). Ambitiile independentilor sunt mari, iar, de cand cu noua guvernare, si sperantele au crescut. Daca fondul ministerial destinat ONG-urilor culturale era pana in prezent impartit in functie de "relatiile personale si telefonul politic", este pentru prima data cand procesul de selectie a proiectelor ONG-urilor se desfasoara transparent, spune Cosmin Manolescu. Consilierul Valentina Rodinceanu de la Ministerul Culturii a confirmat ca "se stie" cum erau alocati banii pana acum. In acest an, 200 de ONG-uri dintr-un total ce depaseste mia isi dau concursul pentru 21 de miliarde de lei, si totul "e transparent", spune Rodinceanu.   O alta speranta a independentilor se leaga de "Noul" Fond Cultural National, functional din vara acestui an dupa modelul unguresc si bulgaresc. 

La acest fond se spune ca vor avea acces egal atat institutiile de stat, cat si ONG-urile. Insa cele 63 de miliarde, adunate in acest fond prin contributia tuturor companiilor, nu le dau mari sperante independentilor. "Cred ca a fost creat mult prea rapid, fara consultarea operatorilor culturali", spune Cosmin Manolescu de la Art Manager. "E clar ca un teatru national este intr-o competitie neloiala cu un ONG care  n-are nici un birou, nici un fond si n-are aceeasi echipa. As fi vazut acest fond ca pe unul special destinat sectorului independent si artei contemporane."

De cateva luni, in mediul cultural se vorbeste despre infiintarea unui Centru National al Dansului Contemporan finantat de stat, cu sediul la etajul 4 al Teatrului National din Bucuresti. Mihai Mihalcea este deja angajat al acestui centru inca nefunctional si fara vreun buget aprobat. De cand a auzit promisiunea Monei Musca de dupa alegeri de a echilibra balanta intre traditie si arta contemporana, viseaza ca va renova spatiul si va inaugura chiar acolo o scena de dans. 

Acum o luna insa, cand ministrul culturii si-a prezentat prioritatile in fata Camerei Deputatilor, "nu a pomenit un cuvant de arta contemporana, dar a vorbit iarasi de Biblioteca Nationala, patrimoniu, traditie", povesteste Mihalcea, aproape descurajat. Totusi, el spera ca in acest an visul de a avea o scena se va concretiza. Cu masina de cusut a mamei, el a cusut draperiile unei "cutii negre" in care sa poata da pana atunci reprezentatii in fata invitatilor sai straini care l-au sprijinit de-a lungul anilor.