Într-o capitală europeană am avut prilejul să întâlnesc un adolescent român, crescut acolo de părinţi plecaţi din ţară. Servea într-un restaurant popular, frecventat mai ales de turişti străini. La plecare mi-a spus: „Dacă mai veniţi, întrebaţi de Darius, mă ştie toată lumea.” A doua zi m-am dus să mănânc tot acolo, de dragul lui. Ca fapt divers, din vreo 40 de mese, cel puţin 5 erau ocupate de români din diverse colţuri ale ţării şi m-a bucurat prezenţa lor.

Oare câţi tineri din generaţia Z rămaşi în România au mândria de a se prezenta astfel? Probabil niciunul din procentul de 27% dintre tinerii care pot să muncească, dar nu se regăsesc pe niciun post în câmpul muncii. Ei au ales să stea comozi, pe „spatele” părinţilor. Până când îşi vor permite sau li se va permite acest lux rămâne de văzut.

Ca antreprenor, de-a lungul carierei de 35 de ani, am avut ocazia să cunosc tineri minunaţi, în şcoli, licee sau facultăţi, ca invitat la discursuri motivaţionale. Ca voluntar într-un centru de urgenţă pentru copii abuzaţi şi abandonaţi am întâlnit alţi tineri deosebiţi, unii cu nimic mai prejos decât ceilalţi, care au succes şi norocul unei vieţi normale. Nu ştiu câţi dintre ei vor rămâne în România, dar atitudinea lor va face diferenţa.

Atunci când l-am cunoscut pe Darius (şi nu este un caz izolat!), mi-am dat seama că adolescenţii de origine română, născuţi sau crescuţi în alte ţări, au o mândrie aparte şi nu se dau la o parte de la nicio muncă. Mi se pare că sunt precum chinezii sau indienii, emigranţi în SUA, Canada sau Marea Britanie, care sunt dispuşi să se sacrifice şi să „rupă norii” pentru a reuşi acolo.

Da, poţi să fii mândru şi fără să ai nicio realizare, dar nu te poţi baza pe asta la nesfârşit. Cred că este mult mai sănătos şi frumos să te mândreşti cu propriile rezultate, în România sau în altă ţară. De exemplu, studenţii români sunt de 10 (zece) ori mai puţin dispuşi să muncească în timpul studiilor decât cei din ţările occidentale.

Fiecare tânăr îşi croieşte propriul drum în viaţă. Totuşi, nevoile materiale şi motivaţia intrinsecă fac adesea diferenţa. Nimeni nu te obligă să munceşti în vacanţă sau să-ţi iei un job în timpul facultăţii, dar eşti mult mai apreciat dacă te implici cât mai devreme. Orice experienţă poate fi o oportunitate în viitor, cu atât mai mult dacă este şi utilă.

Din România au plecat în ultimii 30 de ani, temporar sau definitiv, minimum 4 milioane de români. Unii au rămas acolo şi au copii care au urmat şcoli şi licee în ţările în care s-au stabilit. Evoluţia lor a cunoscut mai multe etape: de la supravieţuire la adaptare, integrare şi incluziune socială. Pentru mine, ei sunt cei mai curajoşi antreprenori români.

Copiii acestora au fost crescuţi în mentalitatea occidentală, unde banul este mai respectat, se câştigă mai greu, munca este muncă, iar succesul nu vine pe baza relaţiilor părinţilor. În majoritatea cazurilor, au fost trataţi ca străini, ca unii care „fură” joburile localnicilor. Şansa lor s-a numit muncă grea, implicare totală şi responsabilitate. Într-o expresie: „Îţi vezi de treabă, dacă vrei să reuşeşti.” Este valabil şi pentru vârfurile profesionale care nu s-au mai regăsit în sistemul actual.

De aici şi diferenţa care există pe piaţa muncii din România: a-ţi vedea de treabă, a face jobul corect, a respecta munca, a fi pregătit profesional etc. sunt calităţi din ce în ce mai greu de găsit, mai ales la tineri. Să fie de vină doar educaţia primită de la părinţi? Nu cred. Şcoala românească nu se mai axează pe valori reale, pe respect faţă de o meserie sau pe formarea de caractere în rândul tinerilor. Prea puţine şcoli şi licee produc elevi pregătiţi şi motivaţi să reuşească, iar dacă ajung la facultate, adolescenţii se ghidează după ceea ce au fost învăţaţi anterior.

În timp, diferenţele de mentalitate faţă de muncă şi viaţă între generaţii se vor acutiza. Pentru mine, tinerii români care trăiesc în ţările dezvoltate sunt precum străinii care au venit să muncească la noi în ţară. Aţi văzut vreunul stând?

P.S. O să trimit la restaurantul la care lucrează Darius acest mesaj, ca să ştie că sunt mulţi români rămaşi acasă care sunt mândri de reuşitele lor.

Dragoş Dragoteanu

Manager Euroest Invest

CIPS – Certified International Property Specialist