Astăzi discutăm despre energie, dar în viitor apa ar putea deveni o resursă critică, inclusiv pentru răcirea centrelor de date. Accesul la resursele necesare dezvoltării inteligenţei artificiale va deveni, fără îndoială, un nou teren de competiţie, a spus Sorin Elisei, reprezentant al OMV Petrom.

Inteligenţa artificială este privită, de cele mai multe ori, prin prisma algoritmilor şi a aplicaţiilor care promit să transforme industrii întregi. Însă adevărata competiţie se mută într-o zonă mult mai puţin vizibilă, infrastructura care face posibilă această revoluţie.  Centrele de date, energia electrică, apa necesară răcirii serverelor şi puterea de calcul devin resurse strategice, iar ţările care le vor controla vor avea un avantaj competitiv în economia viitorului. Pentru Sorin Elisei, reprezentant al OMV Petrom, acesta este unul dintre cele mai importante efecte ale dezvoltării accelerate a inteligenţei artificiale.

„Astăzi discutăm despre energie, dar în viitor apa ar putea deveni o resursă critică, inclusiv pentru răcirea centrelor de date. Accesul la resursele necesare dezvoltării inteligenţei artificiale va deveni, fără îndoială, un nou teren de competiţie.” Potrivit acestuia, dezvoltarea AI nu mai înseamnă doar software performant, ci şi investiţii masive în infrastructură.

România analizează deja posibilitatea construirii unei fabrici AI de aproximativ 1,5 GW şi dispune, în principiu, de câteva avantaje importante respectiv conectivitate, acces la apă şi resurse energetice. Totuşi, provocarea rămâne dezvoltarea unui ecosistem capabil să susţină cererea pentru puterea de calcul necesară procesoarelor grafice (GPU), elementul-cheie al noii economii digitale. Competiţia pentru aceste resurse este deja vizibilă la nivel global. Statele şi marile companii tehnologice negociază investiţii în infrastructură, iar accesul la energie şi capacităţi de calcul începe să conteze la fel de mult ca accesul la petrol sau gaze în trecut. Dincolo de infrastructură, Sorin Elisei atrage atenţia că implementarea AI trebuie analizată şi din perspectiva costurilor. În multe organizaţii, discuţia porneşte de la economiile promise de automatizare, însă investiţiile necesare sunt adesea subestimate. „Auzim tot mai des despre reducerea costurilor prin utilizarea inteligenţei artificiale. Însă trebuie analizate şi costurile implementării AI. De multe ori, după unul sau doi ani, companiile constată că au redus prea mult cheltuielile şi sunt obligate să investească din nou.” În opinia sa, succesul implementării depinde de o abordare echilibrată, în care beneficiile sunt evaluate împreună cu investiţiile necesare şi cu riscurile generate de integrarea noilor tehnologii. La fel de importantă este securitatea informaţiilor. Pentru companii din industrii strategice, precum energia, protecţia datelor şi confidenţialitatea reprezintă punctul de plecare în orice proiect care implică inteligenţă artificială. „Cum ne asigurăm că informaţiile strict confidenţiale nu părăsesc perimetrul în care trebuie să rămână? Aş începe cu aceste aspecte fundamentale”, susţine Sorin Elisei. În prezent, compania utilizează deja AI în activităţi punctuale, precum traducerea documentelor sau verificarea conformităţii în procesele de control intern, însă deciziile importante continuă să aparţină oamenilor. „Inteligenţa artificială poate analiza structura vânzărilor sau poate identifica oportunităţi, însă concluziile trebuie interpretate şi validate de specialişti.”

Această idee devine şi mai relevantă într-un sector precum energia, unde algoritmii influenţează deja funcţionarea pieţelor. Tranzacţiile automate şi sistemele bazate pe AI reacţionează aproape instantaneu la evenimente geopolitice sau la modificările din piaţă, schimbând modul în care se formează preţurile energiei şi ale certificatelor de emisii. În acest context, Sorin Elisei ridică o întrebare care începe să fie discutată tot mai des la nivel internaţional: ar trebui adaptate regulile pieţei pentru a limita efectele automatizării excesive în tranzacţionarea mărfurilor? În paralel, administraţia publică începe să testeze utilizarea inteligenţei artificiale, însă proiectele sunt încă fragmentate. Există iniţiative şi proiecte pilot, însă lipsesc interoperabilitatea şi coordonarea dintre instituţii. „Inteligenţa artificială are un potenţial uriaş de a transforma serviciile publice, însă este nevoie de cineva care să conecteze toate aceste iniţiative. Avem nevoie de interconectarea bazelor de date, a instituţiilor şi a sistemelor publice.”

În ceea ce priveşte Europa, provocarea este găsirea unui echilibru între inovare şi reglementare. Discuţiile despre suveranitatea tehnologică şi păstrarea datelor în centre de date europene sunt legitime, însă reacţiile instituţionale sunt adesea mai lente decât ritmul în care evoluează tehnologia.

Dincolo de toate aceste provocări, Sorin Elisei rămâne optimist în privinţa potenţialului inteligenţei artificiale. Din experienţa sa, AI poate genera perspective şi soluţii pe care oamenii nu le-ar lua în calcul, tocmai pentru că este capabilă să analizeze o problemă din mult mai multe unghiuri.