In aceste conditii, se poate spune ca martie a consemnat veritabile minimuri istorice ale dobanzilor la titluri de stat, asa cum s-a intamplat si in cazul inflatiei, care a scazut la 8,7%. Dupa ce au scazut rapid in decurs de trei luni, intrand spectaculos sub pragul de 10% sub care inflatia alunecase inca din noiembrie 2004, dobanzile la titlurile de stat au coborat pana la un minim de 6,5% pe an in cazul obligatiunilor emise pe cinci ani.  La scadenta de trei ani, Ministerul Finantelor a reusit sa impinga dobanzile in jos pana la 6,75% pe an, profitand din plin de excesul de lichiditati de pe piata, tolerat de Banca Nationala a Romaniei pentru a grabi scaderea generala a dobanzilor.

Alaturi de dobanzile la titluri, au urcat usor si dobanzile la depozitele pe o luna atrase de Banca Nationala a Romaniei de la bancile comerciale, acestea constituind in continuare cel mai puternic reper de dobanda pentru piata financiara. 

Astfel, comparativ cu aceeasi luna martie, dobanda la care banca centrala a atras lichiditati a urcat pe nesimtite de la un minim istoric de 6,9% pana la un nivel mediu de 8% la care s-a stabilizat in cursul ultimelor licitatii din aprilie.  Chiar daca presiunile pietei in sensul cresterii dobanzii au continuat, BNR a respins constant ofertele cu dobanda mai mare de 8%. Tinzand sa prinda din urma scaderea dobanzilor de pe piata, la inceputul lui aprilie Banca Nationala a redus dobanda sa formala de politica monetara cu nu mai putin de doua puncte procentuale, pana la 12,5% pe an.

In masura in care se consolideaza tendinta de crestere a dobanzilor manifestata in luna aprilie, dobanda Bancii Nationale a Romaniei s-ar putea reapropia de cele practicate efectiv pe piata. In acest context al semnalelor de inversare a trendului descendent al dobanzilor la obligatiunile de stat, Ministerul Finantelor a lansat in premiera in luna aprilie obligatiuni de stat cu scadente pe termen mediu si lung: la sapte, zece, doisprezece si cincisprezece ani. Si in ciuda scepticismului exprimat de piata, emisiunile respective de obligatiuni au fost suprasubscrise consistent. 

Sumele foarte mici ridicate de Finante si aparitia oarecum fortata a acestor instrumente cu maturitati lungi nu au legitimat dobanzile obtinute ca adevarate repere de pret pentru piata financiara. Oricum, Ministerul Finantelor a bifat astfel completarea portofoliului de instrumente, indeplinind unul din criteriile de convergenta la Uniunea Europeana care impune existenta unor repere de dobanda pe termen lung.

La scadenta de sapte ani, obligatiunile au fost plasate cu o dobanda de 7% pe an, in timp ce titlurile adjudecate pe 10 ani poarta o dobanda fixa anuala de 6,75% - niveluri ce pot fi considerate ridicate avand in vedere ca sunt aceleasi cu dobanzile de la trei si cinci ani, fara a mai pune la socoteala perspectiva scaderii consistente a dobanzilor curente intr-un interval de pana la zece ani.

Mai mult, gradul de incertitudine inca ridicat in privinta evolutiilor economice pe termen lung a impus o prima de pret la obligatiunile pe 12 si 15 ani, acestea fiind adjudecate la 7%, respectiv 7,25% pe an.

Ultimul semnal de crestere a dobanzilor la titluri de stat a venit in urma cu doua saptamani, la licitatia pentru obligatiuni pe doi ani: Finantele au ridicat cu 10 mld. de lei mai putin decat isi propusesera din cauza ca restul ofertelor avansate de banci pretindeau dobanzi mai mari de 7,5% pe an - nivel mentinut din martie. In aceste conditii, ridica semne de intrebare disponibilitatea Ministerului Finantelor de a ridica bani de pe piata la dobanzi in crestere evidenta la doi si trei ani, desi pretinde ca nu duce lipsa de fonduri, iar deficitul bugetar trebuie mentinut cat mai scazut. 

Una din interpretarile acestei decizii poate fi chiar anticiparea unor cresteri si mai mari de dobanda in perioada urmatoare, asa incat Finantele au hotarat sa profite de nivelurile actuale.

Cert este ca saltul neasteptat de mare al inflatiei in luna aprilie, cand a revenit peste pragul de 10%, poate actiona ca un element de presiune pentru cresterea dobanzilor, cu atat mai mult cu cat acestea au ramas cu mult sub inflatie.

Determinanta va fi inflatia pe luna mai. Daca aceasta confirma un trend de crestere, poate fi amenintata chiar inclinatia de economisire in banci in lipsa unor majorari de dobanda.