Dialogul, adesea imprevizibil, a baleiat de la sport la politică şi de la politică la dedesubturi neştiute ale unor evenimente de-acum intrate în cărţile de istorie.

Cozma a afirmat răspicat că aniversarea a 94 de ani de la înfiinţarea Rapidului l-a avut pe el printre organizatori, iar clubul Rapid nu a contribuit cu niciun leu, toate cheltuielile fiind suportate de firma lui Sorin Radu. Că suporterii l-au huiduit pe fostul lider sindical la ordinul lui George Copos şi că el, Miron Cozma, a fost pe deplin îndreptăţit, moral şi simbolic, să dea lovitura de începere la meciul demonstrativ, aşa cum şi alte glorii ale Rapidului au premiat diverşi sportivi la acelaşi eveniment.

Omul căruia Ion Iliescu i-a mulţumit, pe 15 iunie 1990, pentru intervenţia minerilor în Bucureşti spune acum că totul a fost o manipulare crasă a „KGB-istului Ion Iliescu“, iar ortacii nu s-au făcut vinovaţi de violenţele din 14 şi 15 iunie. Miron Cozma spune azi că el a reuşit, cu mineriada din septembrie 1991, ceea ce nu reuşiseră manifestanţii din Piaţa Universităţii cu un an înainte: „L-am schimbat pe criminalul Roman care i-a omorât pe ăia în Piaţa Universităţii! Şi l-am arestat pe Iliescu la Cotroceni!“. 

Acelaşi Miron Cozma a povestit legăturile puternice, vizibile şi mau puţin cunoscute, pe care le-a avut în ultimele decenii cu echipa din Giuleşti. În 1995 a fost „rugat“ de premierul Nicolae Văcăroiu să transfere fotbalişti de la Rapid contra unor sume colosale la acea vreme, banii ajungând în buzunarele lui Copos. Liderii galeriei giuleştene i-au trimis, pe când era la închisoare, în semn de recunoştinţă, un tricou personalizat al echipei. Cadoul a fost repetat de familia Lucescu, cu autograf. Nu lipsesc nici aluziile la relaţia apropiată cu liderul galeriei dinamoviste, Elias Bucurică, şi cu şefii galeriei steliste.

Cititi mai multe pe www.prosport.ro