"Ea nu a prea functionat. A fost aplicata pompieristic, la cererea Bancii Mondiale si a Uniunii Europene. Exista doua variante pentru societatile aflate in lichidare: redresarea sau falimentul si scoaterea la vanzare a bunurilor pentru acoperirea creantelor", adauga Stanescu.

Termenul "pompieristic" este intr-adevar cel mai potrivit pentru ce s-a petrecut, daca este sa ne amintim numai de emotiile periodice furnizate societatii romanesti de celebrele liste de lichidare, de zece, de 17 sau de 20 de societati, pe care au figurat nume celebre, cele mai multe iesite astazi din atentia publicului - Petromidia, Laminorul Focsani, Rafinaria Darmanesti, Promex Braila sau UMEB Bucuresti.

La ce s-a ajuns? "In prezent, se afla in procedura de lichidare judiciara un numar de 345 de societati comerciale la care Agentia de Valorificare a Activelor Statului are calitatea de actionar - creditor si un numar de circa 7.000 de companii la care este creditor prin preluarea creantelor in temeiul unor acte normative speciale", spune Mioara Iordache, director in cadrul AVAS.

Initial directorii din vechea garda nu au acceptat nici reorganizarea si cu atat mai putin consultanta in reorganizare. Contabilitatea romaneasca punea valoarea unui activ inaintea oricarui calcul de eficienta economica, iar presiunile sindicale se dovedeau mult mai de impact decat argumentele unui expert in eficientizarea activitatii. "Se poate face o analogie simpla cu pretul caselor. Romanii au descoperit tarziu ca valoarea structurii reprezinta numai 30% din pret, nu recunosteau valoarea finisajului", spune Speranta Munteanu.

Reorganizarea activitatii unei societati este cea mai de dorit rezolvare a situatiei. "La valoarea de fier vechi si la vanzarea unei societati in acest mod se ajunge atunci cand este prea tarziu pentru a mai repara ceva. Dar si in Germania s-au vazut megahale industriale transformate in discoteci...", adauga Speranta Munteanu.

Prin fata directoarei de la PricewaterhouseCoopers (o curiozitate, este printre putinii romani care au numarul de mobil publicat in... Monitorul Oficial) au trecut dosare grele, cu nume rasunatoare: Comtim, Navrom, Laminorul Focsani, Avicola Ploiesti (fosta cea mai mare crescatorie de gaini din Romania). Cele mai multe lucreaza si astazi, cu alti proprietari si la dimensiuni mai mici, iar activele care au prisosit adapostesc alte tipuri de afaceri, ale altor companii. "Produsele celor de la Avicola le vad in magazine si le cumpar", surade directoarea, care precizeaza ca Avicola s-a "redus" la o treime din ce era, iar in halele fostelor ferme de pasari se produc acum pantofi ("...erau halele de la strada, mai poluate, nepotrivite pentru pasari..."), ciocolata sau confectii. Laminorul Focsani, societate care a facut parte din prima lista de societati propusa pentru lichidare de cabinetul Ciorbea, cea "de zece", a ajuns in final in proprietatea unei companii de comert exterior din Romania. "Initial avea 1.000 de angajati, pe perioada lichidarii numarul acestora scazuse la 300, iar acum lucreaza 700 de persoane", precizeaza Speranta Munteanu.

In cazul in care restructurarea nu reuseste sau cumparatorul nu este interesat, apar taietorii. Cei mai multi sunt discreti, evita sa vorbeasca despre afacerile lor. Nu toti. Introduceti pe google.ro termenii "fier vechi" si in primele doua pagini va veti intalni cu oferta craiovenilor de la Nekk SRL. Compania este condusa de un absolvent de Drept, de 27 de ani, iar adjunctul acestuia are numai 22 de ani. "A fost prima afacere de care ne-am apropiat in momentul terminarii facultatii. La inceput nu ne iesea nimic, parca erau toate impotriva. Daca am fi reusit in alt tip de afacere sau daca am fi stiut cum sa ocolim legea, poate ca acum nu am mai fi facut fier vechi", isi aminteste Mihai Oreviceanu, proprietarul Nekk. 

Taierea unei fabrici de zahar a fost actiunea care le-a deschis apetitul, iar ulterior, dupa un an, au deschis primul depozit de fier vechi in Craiova. "Urma sa concuram cu alte sapte depozite din Craiova, conduse de oameni cu cel putin zece ani de experienta in domeniu si care au prins epoca marii haiducii din perioada 1990  - 2001", isi aminteste Oreviceanu.

Taierea unei fabrici sau a partilor dintr-o fabrica o poate face atat proprietarul, cat si lichidatorul, din diverse motive - recuperarea unor datorii, obtinerea de lichiditati pentri plati restante, eliberarea halelor si casarea utilajelor uzate moral sau fizic. "Companiile specializate in taieri au invatat sa se adapteze la aspectele specifice, pentru ca nu este usor sa demontezi o instalatie chimica, de exemplu, care necesita respectarea unor conditii de mediu. Pentru ca de obicei creditorii nu asteapta, se vinde instalatia «pe picior», iar contractul prevede si detaliile privitoare la mediu, situatia terenului", explica Speranta Munteanu de la PricewaterhouseCoopers.

Viziunea lui Mihai Oreviceanu este nuantata de pragmatism si lucrul efectiv in mediul de afaceri romanesc: "Se face oferta la un agent economic, se stabilesc concret obiectivele care trebuie dezmembrate, se plateste si un avans pentru a certifica seriozitatea cumparatorilor («...ca nu stii dom’ne cu cine  te-ncurci», spun unii contabili pentru care economia de piata e o sursa de dureri de cap si infinite probleme) si incepe treaba: se dezmembreaza ce s-a stabilit. Cam jumatate din ceea ce a rezultat vin si-l iau diversi directori si sefi ai institutiei, ca una e de folos la unul, alta la altul, « ca sunt piese bune si mai sunt de folos unitatii, lasa, dom’ne ca va completam cu altceva...». De unde altceva, ca nu mai vezi nimic. Noaptea, paznicii isi recupereaza si ei salariile platite cu intarziere sau deloc. Dupa una-doua saptamani iti dai seama ca ajungi la costuri duble", spune Mihai Oreviceanu. 

Una peste alta, afacerile cu fier vechi sunt profitabile. "Centrele de colectare platesc aproximativ 25 de dolari pe tona de fier. Apoi, mai cheltuie circa 25 de dolari pentru curatarea deseurilor si le vand la export cu 140-150 de dolari tona", calculeaza Paolo Bassetti, director general al Silcotub Zalau. Directorul crede ca exportul de deseuri metalice ar trebui calmat, intr-un fel sau altul. "Noi trebuie sa importam materia prima. O solutie ar fi gasirea unor modalitati de oprire a exporturilor. Cum, insa, cresterea taxelor nu este o masura agreata nici de UE, s-ar putea recurge la alte variante: cresterea taxelor de depozitare in porturi, a celor legate de transport etc. In felul acesta, fierul ar ajunge la producatorii interni. Noi, spre exemplu, facem din fier vechi produse finite care valoreaza circa 1.000 de dolari tona. Acestea sunt exportate, iar autoritatile au de castigat taxe mult mai mari", spune Basetti.

Nici Combinatul Siderurgic Resita (CSR) nu a scapat de taietorii de fier, aici fiind vorba de un program de modernizare. Utilajele depasite ale companiei au fost dezmembrate si transformate in materie prima. Planurile de restructurare gandite in perioada 1994-1995 nu au salvat utilajele pentru ca "nu au existat surse de finantare in acea perioada", explica Adrian Popescu, reprezentantul companiei ruse TMK in Romania, companie care a preluat, in 2003, CSR.

Asa se face ca, acum mai bine de doi ani, unul din cele doua furnale ale combinatului a fost demolat si transformat in fier vechi. Cel de al doilea furnal cu care era dotat CSR este, inca, in picioare. "Cele doua utilaje faceau parte dintr-un complex, legat de alte instalatii, care acum nu mai exista", spune Popescu. 

 Pe furnale "pusese ochii" si Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Caras-Severin. Institutia sustinea ca furnalele si alte utilaje ale combinatului ar fi protejate prin legea patrimoniului national. Daca furnalul are mai bine de 150 de ani vechime, alte doua instalatii ale CSR pot fi considerate piese de muzeu. "Doua din cele patru laminoare la cald ale combinatului au fost facute in 1903 si 1907", explica reprezentantul TMK. Acestea au fost oprite. Dintre cele patru laminoare, doar unul singur mai este in functiune.

"Restructurarea a insemnat eliminarea capacitatilor fizice, dar si investitii in combinat", mai spune Popescu. Dezmembrarea utilajelor a fost acompaniata de investitii care numai anul acesta ajung la 26 de milioane de dolari, pentru productie, si la 12 milioane de dolari pentru protectia mediului.  Si uzina Republica si-a vazut, de-a lungul ultimilor ani, utilajele vandute, pentru recuperarea datoriilor. Mai intai, fostii angajati ai fabricii au dat active ale societatii pe 38 de miliarde de lei. Asa si-au recuperat salariile restante din perioada noiembrie 2002-noiembrie 2003. Apoi, patronul companiei, firma Tehnologika, ar fi vandut o parte din active la fier vechi. Cel putin asa sustine Constantin Dobre, liderul sindicatului "Nicolae Malaxa", din societate. Tehnologika, ai carei reprezentanti nu au putut fi contactati, este cel din urma proprietar al fabricii. Republica a ajuns la aceasta firma dupa ce a fost vanduta de compania rusa Moody Rom Trading, cea care a preluat fabrica de la fosta Autoritate pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS) in urma cu aproximativ trei ani.

Singura sansa a societatii a ramas, se pare, declansarea procedurii de faliment si inceperea demersurilor "catre organele de cercetare penala pentru solicitarea instituirii sechestrului penal asupra activelor instrainate", dupa cum precizeaza Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. O economie in transformare va genera tot timpul si afaceri pentru consultantii in restructurare, pentru lichidatori si pentru taietorii de fier vechi. Care sunt in prezent zonele amenintate? "In primul rand candidate la restructurare sunt companiile ce lucreaza acum in lohn, amenintate de apropierea integrarii in UE. Trebuie sa faca ceva, pentru ca au dat faliment chiar si companiile din Vest care au lucrat cu romanii", spune Speranta Munteanu de la PricewaterhouseCoopers. 

Mihai Oreviceanu crede ca aparatele de sudura ale taietorilor se vor indrepta spre zonele miniere si spre unele capacitati din productia de energie electrica. Mineritul a atras deja, pentru ca "in Gorj si in Valea Jiului exista deja armate de depozite de fier vechi. Pe traseul Petrosani - Uricani cea mai influenta firma de valorificare apartine unor veri ai celebrului manelist Nicolae Guta. Chestiunea cu firmele de rromi este deja un flagel, ei avand o politica bine stabilita: amplaseaza depozite de fier vechi fie in cartiere de rromi, cum este Meteor in Targu Jiu, dar si in Galati, in Mehedinti sau Moldova, unde au ocupat sate intregi, cum sunt Grajduri si Motca", spune Oreviceanu.