Cei mai mulţi antreprenori români au aparut după Revoluţia din ‘89. Aşa-numiţii “decreţei” au format primul val de antreprenori români. Cei mai mulţi, trăind în lipsuri şi nevoi în comunism, au avut o “foame” de succes exteriorizata in tranzitia spre economia de piata libera.

Imensitatea oportunităţilor de business a fost exploatata la maxim. Cu excepţia nomenclaturiştilor care au avut tangenta cu comertul exterior, care ştiau să facă afaceri inca de pe vremea lui Ceauşescu, decreteii au fost şi încă rămân cei mai mari exponenţi ai clasei de mijloc din România.

Din păcate, timpul trece şi personal nu întrevăd o creştere a spiritului de iniţiativă şi dorinţa de realizări profesionale antreprenoriale a noilor generaţii, care ar putea sa reprezinte noul mediu privat.

Corporatistii si bugetarii au un apetit extrem de scazut pentru afaceri antreprenoriale, generatoare de plusvaloare financiara individuala si locuri de munca. Una dintre putinele optiuni de implicare a lor in economia privata ramane investitia in actiuni la bursa de valori.

Cum s-a ajuns aici? Confortul oferit de părinţi, conjunctura economică relativ stabilă din ultimii ani, disponibilitatea multinaţionalelor de a oferi zeci de mii de joburi bine plătite, creşterea brandurilor locale prin alocarea de locuri de muncă motivante, creditele oferite de bănci care au “sugrumat” dorinţa unor întreprinzători de a se aventura într-o afacere proprie, toate au dus la scăderea încrederii tinerilor de a trăi experienţe antreprenoriale.

Totodată, transferul intre generaţii privind înclinaţia şi încrederea in antreprenoriat este rar întâlnit la oamenii de afaceri care au trecut de prima tinereţe şi au construit firme importante în diverse domenii de activitate. Moştenitorii liderilor locali nu sunt dispuşi să repete sacrificiile făcute de părinţii lor şi asta se vede deja în economie.

Dacă n-are cine sa ducă o afacere de succes mai departe, la un moment dat vrei sa vinzi (dacă ai noroc şi cui) sau te limitezi la ceea ce ai si traiesti bine-merci cu ceea ce ai realizat. Se poate numi si plafonare in business, dar clar nu-ţi mai vine să tragi ca pe vremuri, odată cu înaintarea în vârstă.

În egală măsură, mulţi tineri care ar putea să moştenească şi să conducă afaceri locale profitabile şi-au făcut studiile afară şi nu mai vor să se întoarcă in tara ca să pună “osul la treabă” si aleg o viata mai linistita in tari mai dezvoltate, chiar daca au statutul de angajati la companii mari.

Asta este concluzia descoperita în discuţiile avute cu mulţi antreprenori locali, care se chinuie de zeci de ani cu problemele generate permanent de economia naţională. Dupa părerea mea, cred ca în orice domeniu economic se simte un dezinteres vădit sau lipsa de curaj a tinerilor pentru înfiinţarea de firme şi asumarea de responsabilităţi, peste un confort de siguranţă şi libertate (ca timp şi spaţiu personal).

Pe undeva, e uman si normal sa nu ai nevoie de atatea batai de cap. Economia locală şi conjunctura internaţională nu încurajează initiativa în mediul privat românesc, din contra, diluează apetitul pentru antreprenoriat. Poate numai o criză majoră va pune noile generaţii în postura să descopere oportunităţi noi într-o economie dinamică şi plină de neprevăzut.

Dragos Dragoteanu, Manager Euroest Invest CIPS - Certified International Property Specialist