Oricine urmareste ce se intampla in Ucraina are, inevitabil, o senzatie de deja-vu. In ultimii patru ani, alte doua regimuri care au castigat, oficial, alegerile au sfarsit prin a ceda in fata presiunii sutelor de mii de manifestanti. Primul a fost regimul lui Slobodan Milosevici, in octombrie 2000. A urmat Georgia, anul trecut. Si in Iugoslavia, si in Georgia, declicul a fost acelasi: masive fraude electorale.

SFARSITUL LUI MILOSEVICI...

BELGRAD, octombrie 2000
La 24 septembrie 2000 au loc primele alegeri in care presedintele Iugoslaviei e ales prin vot popular. Rezultatele oficiale il plaseaza pe Slobodan Milosevici, presedinte in exercitiu, pe locul al doilea, cu 40% din voturi si pe candidatul opozitiei, Vojislav Kostunica pe primul loc, cu doar 48%. Milosevici interzisese accesul observatorilor internationali, insa suspiciunile de fraude masive ii fac pe sarbi sa nu mai astepte un al doilea tur de scrutin. Zile in sir, sute de mii de oameni invadeaza strazile, declanseaza greve, blocheaza soselele. Dupa ciocniri cu fortele de politie, manifestantii intra, la 5 octombrie, in cladirea televiziunii publice si in cea a Parlamentului, fortandu-l pe Slobodan Milosevici sa renunte, dupa 13 ani, la putere.

...SI AL LUI SEVARNADZE

TBILISI, noiembrie 2003
Alegerile parlamentare din 2 noiembrie 2003 se soldeaza, potrivit rezultatelor oficiale, cu victoria unuia dintre partidele care-l sprijineau pe presedintele Eduard Sevarnadze. Imediat, strazile din Tbilisi sunt invadate de simpatizanti ai opozitiei conduse de Mihail Saakasvili, care indeamna la continuarea protestelor si la nesupunere civica. Comisia electorala centrala amana publicarea rezultatelor oficiale cu doua saptamani. Protestele se intetesc, iar presedintele Sevarnadze declara starea de necesitate. Dupa saptamani petrecute in strada, manifestantii forteaza intrarea in Parlament, la 22 noiembrie 2003. Presedintele demisioneaza in cele din urma, dupa esecul negocierilor mediate de ministrul rus de externe. Saakasvili este ales presedinte in ianuarie 2004.