N-am ştiut PE CE LUME O SĂ TRĂIESC.

Trăiam, nenăscut, cu Mama.

Venită să ia LUMINĂ.

Îi aud vocea:

Vezi să nu se stingă,

Să nu trăieşti toată viaţa pe ÎNTUNERIC!

Mama i-a dat prioritate lui Iisus, Înviat după datină,

Pe mine m-a născut a doua zi de Paşte, seara,

Pe Întuneric.

De atunci, Îl caut în Lumina fiecărei zile.

Şi-mi spun.

Dacă mama nu l-ar fi lăsat pe Iisus mai întâi,

M-aş fi născut o data cu el, Renăscutul.

L-aş fi întrebat:

Merită să te sacrifici pentru oamenii care aplaudă când eşti crucificat?

Merită?

Ca să-Mi răspundă:

Te naşti să le împarţi Lumina ta.

Te iubesc şi te urăsc.

Te admiră şi te invidiază.

Te urmează şi te trădează.

Îi tratezi cu Iertare.

Cum nu L-am întâlnit, doar îmi imaginez.

În aşteptare,

Mă nasc şi renasc în fiecare zi.

Aprind Lumina în orice Întuneric.

Ca să ŞTIU PE CE LUME TRĂIESC.

Dacă nu mi-am spus-o,

Ţi-o repet.

Adevăruri sunt multe pe lumea asta.

Una singură este Lumina.

Şi MAMA.

De câte ori trebuie să te naşti, ca să Renaşti?

Dacă nu ţi-am spus-o,

Ţi-o repet.

Aprinde Lumina,

Vezi să nu se stingă,

Ca să nu trăieşti toată viaţa pe Întuneric.

Adevăruri sunt multe pe lumea asta,

Una singură e Lumina.

Şi MAMA.