Recent, pe 30 noiembrie, ChatGPT a împlinit trei ani de la lansare. Debutul său în 2022 a constituit una dintre cele mai importante transformări tehnologice ale secolului: pentru prima dată, un sistem automatizat putea conversa, elabora texte, imagini sau prezentări la fel de natural ca un om. Însă, dincolo de entuziasm, rămâne o întrebare fundamentală: cât de „inteligentă” este, în realitate, inteligenţa artificială?

Cercetări recente subliniază un aspect crucial: modelele lingvistice nu au o înţelegere reală a lumii. Ele doar se limitează la a genera propoziţii care par coerente. Acestea identifică şabloane statistice, fără a procesa semnificaţii. De exemplu, un studiu condus de echipe de la universităţile Ca’ Foscari şi Cardiff, prezentat în La Stampa, a arătat că sistemele AI nu reuşesc să detecteze ironia sau jocurile de cuvinte – nuanţe care depind de context, intenţionalitate şi interpretare, elemente ce depăşesc simpla analiză lingvistică.

De ce este etichetată această tehnologie drept „inteligentă”, dacă nu posedă inteligenţă în accepţiunea umană? Explicaţia este directă: giganţii din tehnologie au un interes major în a susţine o poveste grandioasă. Afirmaţii precum „ne apropiem de superinteligenţă”, „vom face descoperiri extraordinare” sau „vom extinde durata vieţii cu ajutorul IA” servesc la captarea atenţiei, atragerea investiţiilor şi menţinerea interesului public.

Totuşi, astfel de promisiuni, deşi atractive, nu au la bază dovezi ştiinţifice concrete.

Aceasta nu este prima situaţie în care o tehnologie este promovată drept o soluţie miraculoasă. În anii 2000, internetul era prezentat ca un instrument universal pentru consolidarea democraţiei şi accesul la educaţie. Consecinţele reale au fost însă diferite: inegalităţile s-au adâncit, dezinformarea a proliferat, iar corporaţiile din Silicon Valley au acumulat o putere fără precedent. Astăzi, un discurs similar este construit în jurul inteligenţei artificiale.

Inteligenţa este mult mai complexă decât simpla stăpânire a limbajului. Neuroştiinţa şi psihologia arată că procese precum gândirea, creativitatea şi înţelegerea mediului se dezvoltă cu mult înainte ca un copil să poată vorbi. După cum explică psiholoaga Alison Gopnik, cei mici investighează, formulează ipoteze şi analizează realitatea asemenea unor cercetători în miniatură, totul înainte de a stăpâni limbajul. În opoziţie, IA generativă se limitează la a imita vorbirea, lipsindu-i mecanismele fundamentale ale cogniţiei umane.

Aşa cum scria Galileo Galilei, „numele trebuie să corespundă lucrurilor, nu lucrurile numelor”. Această observaţie este extrem de relevantă în contextul actual. Deşi inteligenţa artificială este o tehnologie remarcabilă, ea nu posedă inteligenţă în accepţiunea umană. Pentru a evalua corect impactul său social, este esenţial să încetăm să ne lăsăm induşi în eroare de o denumire atrăgătoare, dar înşelătoare.