Dacă acum câţiva ani schimbarea jobului era gestul angajatului nemulţumit de salariu, în 2025 lucrurile s-au schimbat. Tot mai mulţi români cu salarii bune pentru piaţa locală — oameni cu 2.000, 3.000, 4.000 de euro pe lună — aleg să plece nu pentru bani, ci pentru că locul de muncă nu le mai oferă ceea ce consideră esenţial: timp, sens, siguranţă sau perspectivă.

Schimbarea nu e o impresie, este susţinută de date. Studiul „Employee Sentiment 2025” realizat de MKOR arată că 54% dintre angajaţii din România simt că volumul de muncă le-a crescut în ultimul an, iar doi din zece angajaţi iau în calcul o schimbare de job în următoarele şase luni. Doar 4 din 10 au primit o mărire salarială anul trecut, iar mai puţin de un sfert au beneficiat de extinderea pachetului de beneficii. Este un context în care chiar şi cei bine plătiţi încep să se întrebe dacă merită să rămână.

În plus, raportul „Romanians@Work 2025” realizat de CareerShift HUB arată că 62% dintre angajaţii români iau în calcul să îşi schimbe jobul în următoarele şase luni, însă cei mai mulţi nu au încă un plan concret. Este un paradox tipic pieţelor în schimbare: oamenii bine plătiţi nu mai pleacă doar pentru bani — ci pentru că simt că jobul actual nu mai este sustenabil pe termen lung.

Pentru mulţi profesionişti cu venituri ridicate, presiunea nu vine întotdeauna din volumul de muncă, ci din felul în care se schimbă munca.  Raportul „Global Human Capital Trends 2025” realizat de Deloitte arată că două treimi dintre angajatorii din România consideră că ajustarea structurii organizaţiei pentru a echilibra agilitatea şi flexibilitatea necesare dezvoltării afacerii cu stabilitatea de care au nevoie angajaţii este foarte importantă pentru succesul organizaţiei. Problema este că doar 28% dintre companii spun că au făcut progrese reale în această direcţie.

În paralel, flexibilitatea a devenit un criteriu definitoriu. O generaţie întreagă a învăţat că viaţa nu trebuie trăită între două ore de trafic, iar cei cu venituri mari nu fac excepţie: aleg companii care le respectă timpul, nu doar competenţele.

Motivul cel mai subtil — dar cel mai puternic — al demisiilor din zona high-income este lipsa sensului.  Un salariu solid nu mai compensează un mediu toxic, un job care nu mai oferă autonomie sau pur şi simplu sentimentul că munca nu duce nicăieri. În interviurile de exit de la HR, mulţi profesionişti spun acelaşi lucru: „Nu plec pentru mai mulţi bani. Plec pentru că nu simt că fac ce trebuie aici.”

Pe scurt, oamenii bine plătiţi pleacă pentru că vor altceva: un ritm de lucru sustenabil, un angajator care investeşte în ei, un mediu în care pot creşte, un loc în care nu sunt doar executanţi, un program în care nu îşi pierd viaţa în drum spre birou. Schimbarea jobului nu mai este o fugă după salarii mai mari — ci o căutare de echilibru, direcţie şi relevanţă personală.
Iar pentru companii, mesajul este clar: nu doar salariul îi ţine pe oameni. În 2025, cei mai buni profesionişti rămân acolo unde simt că au timp, sens şi libertate. Restul — chiar şi cei foarte bine plătiţi — pleacă.