Oracle trece printr-un moment critic. După anunţul unui parteneriat de 300 de miliarde de dolari cu OpenAI, compania a pierdut peste 315 miliarde de dolari din valoarea sa de piaţă, arată o analiză recentă a Financial Times. 

Motivul principal al îngrijorării investitorilor este strategia agresivă a Oracle: compania şi-a asumat un rol esenţial în infrastructura de calcul a OpenAI, construind centre de date masive pentru a susţine AI-ul. 

Analiza arată că, pe baza graficelor FT, Oracle devine practic un „proxy public” al OpenAI pe pieţele americane, adică performanţa sa de bursă este tot mai legată de succesul OpenAI. 

Pentru a-şi finanţa expansiunea, Oracle recurge la datorie: planurile sale de investiţii includ un buget anual de până la 80 de miliarde de dolari în infrastructură pentru 2029. 

Totodată, compania se aşteaptă ca majoritatea veniturilor din cloud să vină din partea OpenAI începând cu 2027. 

Dar există şi veşti alarmante: Oracle are un nivel al datoriei nete care este de 2,5 ori EBITDA, iar experţii prevăd că această datorie aproape că se va dubla până în 2030. Cash-flow-ul ar urma să rămână negativ pentru cel puţin cinci ani consecutivi. 

Creşterea costurilor de asigurare împotriva falimentului (credit default swaps) reflectă temerile pieţei faţă de capacitatea Oracle de a onora angajamentele financiare.

Analiştii se întreabă dacă acordul cu OpenAI, la prima vedere spectaculos, este cu adevărat sustenabil. Fiind atât de dependent de un singur client strategic, Oracle îşi poate asuma un risc major dacă OpenAI nu livrează la nivelul aşteptărilor sau dacă planurile de creştere nu se materializează. 

Parteneriatul Oracle-OpenAI a fost privit la început ca o mişcare strategică îndrăzneaţă, poziţionând Oracle ca un actor-cheie în infrastructură AI. Totuşi, în lumina noilor evoluţii, este clar că pariul nu este lipsit de consecinţe.

Dacă scenariul actual continuă, Oracle se poate confrunta cu o provocare uriaşă: construieşte o capacitate uriaşă de calcul pe datorie, cu speranţa că veniturile viitoare vor acoperi aceste investiţii riscante. Este o strategie tipică pentru companii cu apetit de extindere, dar cu puţin spaţiu de manevră dacă lucrurile nu decurg conform planului.