Pe piaţa muncii începe să se simtă un aer rece:

1. O discuţie cu un patron de restaurant din Bucureşti: Înainte, căutam un barman şi nu venea nimeni la interviu cu zilele, cu lunile. Întrebau la telefon de bani şi program şi când auzeau răspunsul nimeni nu mai venea la interviu.

Acum, am dat un anunţ şi în 24 de ore am primit 30 de CV-uri. Toţi erau dispuşi să vină la interviu şi nimeni nu mai comenta despre salariu şi program.

În HoReCa salariul este cât mai aproape de salariul minim pe economie, iar restul se câştigă din bacşiş şi, câteodată, un procent din încasări.

Cel puţin în Bucureşti, din toamnă am remarcat închiderea unor restaurante, cafenele, trattorii. Odată cu creşterea TVA, odată cu creşterea preţurilor, odată cu limitarea creşterilor salariale, puterea de cumpărare a scăzut, iar acest lucru a început să se vadă în consum, aşa că produsele care au început să fie tăiate au fost ieşirile în oraş, comenzile de mâncare, de desert şi de băuturi la o ieşire la restaurant, cantităţile de bunuri achiziţionate etc..

Odată ce au început să se închidă anumite locaţii, personalul a fost trimis acasă şi a început să-şi caute de lucru.

Dar piaţa nu mai este la fel de generoasă ca atunci când, pe creştere economică, pe creşterea salariilor şi a veniturilor, orice restaurant, orice cafenea, orice bar avea clienţi şi făcea bani.

Atunci, piaţa era a barmanilor, care puteau să pună condiţii. Acum, situaţia s-a schimbat.

2. Dacă înainte, cel puţin pe piaţa HoReCa, nu găseai atât de uşor români care să vină să lucreze şi de aceea patronii au început să aducă asiatici, acum CV-urile care vin în căutarea unui job sunt din partea românilor.

3. Cu ZF, având conferinţe la Marriott, ajungi să interacţionezi cu o parte dintre angajaţii de acolo. Ce am remarcat în ultima lună este că primele poziţii în organigrama unui hotel au început să fie acoperite de tineri, de foarte tineri, care înainte nu prea erau prezenţi. La fel, hotelurile aduceau asiatici care să acopere poziţiile de entry level, unde românii nu prea erau atât de mult prezenţi. Acum situaţia mi se pare că s-a schimbat şi văd mai mulţi tineri români în poziţii de entry level.  

Acest lucru arată că paleta de joburi pentru tinerii români s-a redus substanţial, iar un job de entry level la un hotel de top nu mai este de aruncat, în speranţa că va veni altcineva cu o altă ofertă, într-un alt domeniu, care să pună pe masă peste 1.000 de euro pe lună net, plus beneficii, pentru o muncă care nu necesită o pregătire educaţională extraordinară.

4. În ultimul deceniu, băncile nu prea s-au confruntat cu situaţii în care clienţii persoane fizice să fie disponibilizaţi în cadrul unor procese de închideri de secţii, fabrici, chiar afaceri cu totul.

De mai multe luni, începem să auzim din ce în ce mai des de închideri de fabrici în ţară, de reduceri de personal, în frunte cu domeniul IT - unde au început să dispară divizii întregi de softişti care lucrau pentru comenzile de afară şi care acum au fost tăiate.

Băncile încep să se uite cu mai mare atenţie la aceste situaţii, având în vedere că cei care se confruntă cu disponibilizarea de la un loc de muncă au credite în spate, iar acum s-ar putea să nu mai aibă venituri de unde să le ramburseze.

Dacă în oraşele mari poate mai găseşti ceva, poate mai găseşti un alt loc de muncă, la o altă companie, în oraşele mijlocii şi mici această opţiune nu există.

Când un producător de componente auto nu mai are comenzi ca înainte, începe să dea afară un schimb, îl dă şi pe al doilea şi rămâne doar cu unul. Cei care sunt disponibilizaţi unde să-şi găsească de lucru, având în vedere că pieţele locale nu au de unde să ofere alte investiţii care să dea naştere la noi locuri de muncă?

De un an şi jumătate investiţiile private s-au redus şi chiar s-au stopat, iar în consecinţă nu au mai fost făcute nici angajări şi nici nu s-au majorat salariile pentru a atrage oameni.

Economia se schimbă şi te poţi trezi peste noapte cu închiderea unor fabrici, unor capacităţi de producţie de câteva sute sau chiar mii de locuri de muncă, din cauza reducerii comenzilor externe. Nu prea există alternative la aceste închideri de capacităţi.

Datele statistice consemnează o încetinire pe piaţa forţei de muncă.

Mai mult decât atât, ceea ce remarc acum este prezenţa în căutarea unui job a tinerilor, care înainte nu prea aveau această preocupare.

Să ne amintim că România este printre ţările din Uniunea Europeană cu cel mai mare şomaj în rândul tinerilor, un şomaj de peste 25%.

Plus că sunt peste două milioane de români care pot să muncească, dar care până acum nu munceau.

Odată ce condiţiile economice din piaţă s-au schimbat – creşterea preţurilor, inflaţie, limitarea creşterilor salariale, scăderea puterii de cumpărare, încetinirea creşterii economice, reducerea investiţiilor, planuri de restructurare şi disponibilizări etc. -, acest lucru se vede şi pe piaţa muncii.