Povestea de succes a omului din spatele Flamingo este tipica pentru un absol-vent al Facultatii de Electronica. Cei mai multi dintre studentii anilor '90 traiau pe principiul "ori facem o afacere, ori emigram". Cinca nu a facut exceptie de la regula. A cantarit bine ambele variante si au fost momente in care fiecare dintre cele doua cantareau pe rand mai mult. Din teama, comoditate sau pur si simplu pentru ca a vazut atunci oportunitati pe care altii nu le-au observat, a decis sa-i lase pe acei altii sa emigreze in Canada. Iar el a ramas. A ramas in Romania sa faca un business cu calculatoare.


Creeaza senzatia ca stii
Nu avea bani, dar stia cum sa asambleze un calculator si mai ales cum sa-l vanda. Avea fler si carisma. Stia cum sa-si atraga clientii, chiar daca acest lucru insemna sa piarda o zi intreaga pentru a vinde un singur calculator. Procesul era indelungant. Iar Cinca, student in anul 4, facea totul de unul singur - aprovizionare de componente, asamblare, instalare soft, instalare jocuri. "Calculatorul i-l duceam clientului acasa la el cu taxi-ul, pentru ca nu aveam masina atunci. Acolo i-l montam si incepea prima runda de explicatii. Apoi urma cina, inca o tura de explicatii si in cele din urma ajungeam sa ne imprietenim. Erau alte vremuri." Vremuri in care PC-ul costa 1.000 de dolari si in care nu existau furnizori sau servicii.

"Noi ofeream servicii, 'noi' fiind studentii de la electronica."
Primul calculator pe care l-a vandut a fost un 386SX, in 1993. Ar fi trebuit sa fie calculatorul lui, dar a hotarat ca ar fi mai bine sa-l vanda pentru a scoate si ceva profit. "Nu aveam bani nici sa-mi fac propriul calculator. Dar cand am inceput sa-l fac m-am gandit ca totusi mai bine ar fi sa-l vand. Si l-am vandut." Talentul lui de vanzator nu a trecut neobservat si a inceput sa vanda 2 calculatoare pe zi, apoi 3 si numarul crestea cu fiecare zi care trecea. "Fiind in facultate, trebuia sa stii sa te vinzi, ca altfel nu luai note bune. Nu a fost prea greu, mai ales din pozitie tehnica - ii explicai clientului multe lucruri si ii creai senzatia ca stii. Daca mai si stiai ceva, era chiar simplu."


Unde-s multi puterea creste
Businessul crestea sub ochii lui si a decis ca era momentul sa-l forteze la maxim. Capitalul de care avea nevoie pentru extinderea afacerii l-a imprumutat, cu o dobanda deloc atragatoare, de 20% pe luna. Daca in primul an al afacerii a fost un "one man show", in momentul in care a decis sa-si faca un business solid si-a mai luat doi asociati care sa il ajute. "Unul dintre ei avea 15% din afacere, celalalt 10%. Eu eram omul de afaceri, dar am simtit nevoia sa imi intaresc echipa."
Odata echipa formata, tinerii antreprenori au incercat sa faca un business cat mai sistematic, cat mai pla-nificat si structurat. Soarta sau mai bine zis piata a fost de partea lor. PC-urile erau inca scumpe, piata era in crestere, iar ei, oamenii de afaceri studenti la Politehnica, au profitat din plin de acest lucru.
Ce inseamna de fapt succesul acestei afaceri? Idee, moment, viziune. Sunt trei cuvinte care definesc orice afacere de succes si sunt poate cele mai importante cuvinte care definesc o afacere romaneasca de succes inceputa in anii '90. Ce s-ar fi intamplat daca momentul era altul, cu 10 ani mai tarziu, spre exemplu? "In niciun caz nu as fi reusit. Sa ne gandim numai ca PC-ul costa 200 de dolari acum. Momentul a fost potrivit si ideea de a nu emigra in Canada a fost decisiva."


CEO pentru un CEO
Afacerea s-a dezvoltat continuu pana cand, in urma cu doi ani, Cinca s-a vazut in postura de a lua cea mai grea decizie la nivel de management. Fuziunea Flanco-Flamingo a avut loc, iar fondatorul Flamingo a trecut in scaunul de CEO. De aici, a ramas in mintea a 1.000 de oameni drept "omul care i-a lasat fara serviciu", asumandu-si rolul nepopular de a reduce schema de personal cu aproximativ 50%. Ca si CEO a mai avut responsabilitatea de redefini strategia firmei si de a integra noul CEO, care venea cu o experienta specializata pe domeniul de retail pe suprafete mari. "Noul CEO avea 5 ani de experienta in Electro World din grupul Dixon. A vazut experienta integrarii unei tari est-europene, stia cum au loc transformarile in resurse umane, transformari ce vor urma si in Romania sau care sunt deja in plina evolutie. Si daca nu te poti baza pe oameni, nu poti sa faci business."
Privita acum, dupa aproape 2 ani de zile, fuziunea Flanco-Flamingo a fost cea mai grea, dar si cea mai buna decizie pe care presedintele Flamingo a luat-o de-a lungul activitatii sale de businessman. Corectitudinea acestei decizii se poate masura prin intermediul investitorilor, care s-au manifestat vizibil in tranzactiile din acest an efectuate cu actiunile grupului. "Destui investitori considera Flamingo o tinta destul de atractiva, nu neaparat prin prisma rezultatelor trecute sau curente, cat mai ales prin prisma potentialului companiei."


Investitorul filosof
Interes a aratat si el fata de investitori cand a decis sa vanda un pachet de 11% din actiuni pe suma de 9 mi-lioane de euro. Restul de 30% pe care inca le mai detine in Flamingo sunt doar o chestiune de timp si de oferte. "Imi doresc sa fiu investitor. De aceea am vandut. Si voi mai vinde daca voi considera ca are sens economic si ca va fi in interesul firmei."
In ce va investi? In ceva profitabil si care sa-i placa. Dupa acest principiu a mers si cand a inceput sa investeasca in real estate, businessul de case, a doua sa afacere. Ideea i-a venit tot de peste ocean, cand a observat ca intr-un oras precum Chicago, 90% din populatie locuieste in casele din jurul orasului, in timp ce doar 10% dintre oameni se inghesuie in oras. Este convins ca si in Bucuresti lucrurile vor sta la fel, iar ideea si momentul ii sunt din nou favorabile. "Orasul este plin de cladiri vechi in care nimeni nu va mai dori sa locuiasca. Cel putin nu la preturile de acum. Lumea va intelege ca in momentul in care va dori sa aiba un standard de viata occidental, 10 minute de mers in plus cu masina nu sunt un lucru important."
In afara de afacerea cu case rezidentiale, mai are un proiect de retail care va fi lansat la finalul acestui an si exploreaza alte domenii. Nu si-a pus restrictii, dar businessurilor de utilitati sau acelora neinteresante le va spune "pas". Nu doreste afaceri aglomerate si probabil ca va ramane in zona de retail si real estate, pentru ca la acestea doua se pricepe, cu siguranta. Va incerca insa sa aduca noutati in Romania, sa gaseasca domenii neexploatate care ii vor garanta succesul. "Calatoresc foarte mult in toata lumea si cam stiu ce ar trebui sa avem si nu avem in acest moment aici, asa ca voi fi primul care va aduce ceva nou." Cand are o fereastra, pentru ca in ferestre de timp se masoara o zi din viata lui, citeste carti de business in paralel cu cele de filosofie, pentru ca vrea sa inteleaga mai bine ce se intampla cu noi, oamenii. Ii place politica, dar doar ca un observator.
Nu a facut niciodata parte dintr-un partid, dar a fost o vreme in care si-a pus problema daca ar trebui sa intre sau nu pe scena politica. "Acum 5 ani m-am gandit daca eu, care am niste realizari in tara, n-ar trebui sa ma implic si in politica. Acum m-am linistit, nu cred ca este nevoie de mine."
Calatoreste foarte mult. Vara aceasta a facut turul lumii in doua luni si cea mai surprinzatoare tara i s-a parut Japonia. Insa cel mai mult timp petrece in America, sursa sa de idei de afaceri, si penduleaza intre Bucuresti si Londra, unde se afla la studii copiii sai. Niciodata nu l-a tentat ideea de a-si parasi tara pentru a locui in alta parte. De altfel, asteapta aici oportunitati la fel de bune ca pe vremurile cand businessul sau era abia la inceput.