Alina Bârcă

A început la fel cum începe la toţi copiii: luminiţele acelea de pe cer, tăcute, misterioase şi atotştiutoare, vegheate de mândra Lună cu umbrele ei amintind de un chip uman veşnic îndreptat către planeta albastră, şopteau chemări greu de prins în cuvinte, cu atât mai mult în cuvinte de copil.

Tot ce aveai de făcut era să aştepţi căderea nopţii şi pur şi simplu să-ţi aţinteşti privirea în sus: minunăţiile erau la îndemană, mereu acolo, mereu vii şi misterioase - da, chiar şi când cerul era acoperit de nori.

Acelaşi copil care abia ştia să-şi scrie numele a găsit că este de importanţă majoră să afle ora la care a venit pe lume; dacă nu pentru vreun motiv foarte plauzibil, cel puţin pentru a se uita la ceas în fiecare an de ziua lui şi a şti cu exactitate când se împlineşte un anumit număr de ani de când a respirat pentru prima oară singur.

Mai târziu, când a auzit de zodii, totul s-a potrivit atât de firesc, de parcă nu ar fi făcut decât să îşi reamintească ceva ce uitase de mult. Da, bineînţeles că există un sens în luminiţele acelea de pe cer şi da, cu siguranţă că nu suntem atât de separaţi de ele pe cât am fost învăţaţi să credem.

Înainte de '89 un copil aflat la primii fiori ai căutărilor astrologice şi simbolice nu avea cum să primească acces la scrieri despre aştri şi zodii, dar imediat dupa '90 a cules cu aviditate tot ce i-a căzut în mână şi şi-a extins cunoaşterea până la nivelul care să-i permită să vadă că există un sens dincolo de aparentul haos şi că suntem mult mai mult decat simple rezultante ale unor combinaţii chimice care s-au nimerit să se asambleze într-un fel generator de viaţă, conştiinţă, raţiune sau sensibilitate. Dincolo de acel moment al lui "Evrika!", s-a deschis o lume nemaigândită şi nemaiauzită de potenţialităţi, de mirare şi veneraţie faţă de tot ceea ce există.

Anecdotic, dar de profundă semnificaţie, a fost momentul în care s-a produs întâlnirea cu o persoană născută în aceeaşi zi, aceeaşi lună, acelaşi an, aceeaşi oră şi da, exact, acelaşi minut cu copilul care privea la stele.

Faptul că şi celălalt are aceleaşi căutari, un parcurs de viaţă şi o chimie interioară foarte similare şi, mai presus de toate, este şi el astrolog, are o însemnatate care trece dincolo de constatarea unor simple coincidenţe.

Astrologia a fost doar începutul ieşirii de sub tiparele gândirii de tip newtonian cu care a fost impregnată prima parte a vieţii acelui copil şi căruia iniţial i s-a spus că singura cale de a ajunge la stele era sa devină astronaut. Când a înţeles limitele şi liniaritatea astronauticii, şi-a continuat căutarile şi a ajuns la astrologie. Şi n-a mai plecat niciodată de acolo.

Povestea continuă şi în ziua de azi...

www.azure-nisiba.ro (in constructie)

azure.nisiba@gmail.com