Best-seller-ul absolut al verii 2006 in Franta, dupa revista Lire, a fost "Témoignage" ("Marturie"), semnat de Nicolas Sarkozy.

Cele 300.000 de exemplare vandute, in cinci tiraje succesive, sunt surprinzatoare pentru un volum de non-fictiune, cu o miza esentialmente electorala. Faptul este insa relevant pentru apetitul de lectura al francezilor si pentru cultura adresarii publice de care dau dovada candidatii occidentali la functii de conducere in stat. "Marturia" lui Sarkozy e un discurs asupra metodei prin care fiul de emigrant maghiar si-a propus sa scoata Franta la liman - un argument de campanie electorala.  Distinsa sa rivala, Ségolcne Royal, isi anuntase si ea prezenta in librarii, toamna trecuta, cu "Désirs d’avenir". Foarte la curent, cum ii sade bine unui ministru de interne (la vremea aceea), Sarkozy a devansat-o si si-a lansat propria opera pe 17 iulie, motivandu-si graba prin exigente de marketing si prin faptul ca "vara este singurul moment in care francezii vorbesc despre politica in familie". Ministrul francez al afacerilor interne si al amenajarii teritoriului ("sinistru al interiorului si al cenzurii" cum il numea blogul satiric "Sarkostique"), fost numarul 2 la Matignon pe vremea lui Raffarin, avocat in baroul parizian la varsta de 28 de ani si deputat la 34, Sarkozy si-a castigat simpatia francezilor (carora sindromul xenofobiei nu le e tocmai strain) declarandu-si, fara echivoc, dragostea profunda fata de tara care i-a adapostit parintii si apoi stima totala fata de generalul De Gaulle si de gaullism. Acum, dupa ce francezii si-au exprimat optiunea, sa luam aminte la cugetarile din volum vizand institutia prezidentiala. Oricum le-am privi - ca pe niste angajamente stimabile ce vor deveni realitate sau, daca ne uitam la propria noastra situatie, ca pe niste pilde (chiar daca pozitia constitutionala a presedintelui francez nu este aceeasi ca in Romania) -, cuvintele lui Sarkozy nu au cum sa nu starneasca interesul: "Presedintele nu este un arbitru, ci un responsabil. El ar trebui sa fie un element de coeziune si nu sa genereze stari conflictuale. Regina Angliei este un arbitru! In schimb, cel care este ales prin sufragiul universal trebuie sa mobilizeze tara". Sau: "Cincinalul prezidential trebuie sa respire. Eu il concep in trei faze: doi ani pentru a pune in practica reformele, doi ani pentru a le mentine pe fagasul normal, pentru a le evalua si pentru a modifica lucrurile care nu merg si ultimul an pentru a reflecta la o eventuala noua candidatura".

Nicolas Sarkozy, "Martor",

Editura RAO, Bucuresti, 2007