Target a invitat-o pe Ioana Iordache, la micul dejun, la French Bakery sa povesteasca despre pasiunea sa pentru prajituri pe care o exploreaza printr-un masterat in patiserie la Paris, la institutul culinar Rity Escoffier, despre gastronomie, amintiri si? despre cine hraneste intreaga companie Leo Burnett. "Imi place sa pregatesc prajituri, am incercat multe retete din carti, dar nu e acelasi lucru cu indemanarea pe care o obtii stand ore intregi intr-un laborator, inconjurat de oameni care creeaza dulciuri cu aceeasi pasiune ca si tine, sub supravegherea unui adevarat bucatar chef." Iordache
nu-si permite sa plece de la birou pentru mai multe luni de zile, cat ar dura un curs intensiv, asa ca a ales un curs modular in care sa-si poata alege singura perioadele de participare la curs. Deja a urmat 5 module si va merge si vara aceasta la cursuri pentru a parcurge "Deserturi de restaurant si bistro" si "Deserturi moderne".
"Anul trecut n-am ajuns deloc la cursuri, pentru ca a fost un an mai dificil in firma, ne-am trezit cu sapte noi companii sub acelasi acoperis din doar doua cate fusesem, a fost un an de rodare. Anul acesta ar trebui sa fie de consolidare, mai relaxat", spune CEO-ul Leo Burnett. Sa participi la cursuri de patiserie este unul dintre cele mai complicate lucruri pe care le-a facut vreodata managerul.

"Ziua de curs incepe la ora 8.30 si dureaza pana la ora 13.00, cand avem pauza, dupa care ne imbracam iar sorturile noastre albe (de o culoare incerta pana la finalul zilei), de la 14.00 pana seara. Nu stai nici 3 minute in timpul orelor. Dar imi place si am realizat ca sunt cu adevarat pasionata cand ma intorceam dintr-o calatorie si, in putinul spatiu ramas in valiza, am preferat sa aduc ciocolata si praf de migdale pentru prajituri decat sa pun o pereche de pantofi care de altfel sunt o alta pasiune de a mea." Acasa, pune in practica ce a invatat la Paris, insa, spre deosebire de riscurile pe care si le asuma in afacerea pe care o conduce, cand vine vorba de prajituri nu se abate prea mult de la retetele clasice. Nici mancarea frantuzeasca nu-i place, pentru ca e prea grea si complicata, si ar schimba usor o portie de foie gras cu o farfurie de pateuri "ca pe vremuri", iar caviarul l-ar da oricand pe mancarurile pe care le gatea bunica sa, printre care si dulceturi de tot soiul. "Nu mai regasesc nicaieri gustul dulceturilor de trandafir pregatite de bunica mea. Am cautat peste tot ceva asemanator, dar fara succes. E drept ca bunica strangea petalele de trandafir de dulceata, timp de doua saptamani, apoi in fiecare zi freca 'recolta' cu coaja de lamaie si din toata stradania asta scotea un borcanas de dulceata."
Aroma siropului de trandafiri, cea a cozonacilor si a cojilor de lamaie ii aduc aminte de copilarie, de mesele lungi de duminica in care familia se aseza la masa la ora 12 si se ridica la ora 5, dupa deserturi si cafele. "Acum, chiar daca nu mai am mesele acelea traditionale, am restaurantele mele preferate unde ma simt ca acasa si ca in familie. Unul dintre ele ar fi Aquarium, cred ca primul restaurant italian din Bucuresti, unde chelnerii sunt aceiasi de mai mult de 10 ani si imi cunosc vocea la telefon cand sun pentru rezervare. Pe de alta parte, imi place sa mananc si la OK Deli, un loc deloc pretentios, cu fete de masa cu patratele albe si rosi, cu un aer interbelic si mancare romaneasca adevarata", spune ea.
Ioanei Iordache ii place mancarea romaneasca, italieneasca si japoneza, fara combinatii prea indraznete de gusturi. Cand a fost invitata la o masa de Ziua Recunostintei, nu a putut lua decat o inghititura de curcan cu sos de afine, si asta din politete pentru gazdele sale americane. "Sunt destul de conservatoare in gusturi, as putea manca acelasi fel de mancare (fara combinatii de miere cu carne) de 100 de ori si as putea sa ma intorc trei ani la rand in acelasi loc de vacanta. Chiar am descoperit un oras mic in Italia, Portofino, in care nu poti face multe decat sa te plimbi printre cladiri cu arhitectura veche si pe plaja, sa mananci si sa dormi. Acolo m-am relaxat acum doi ani pentru prima oara in mult timp, acolo am fost si anul trecut si probabil ma voi intoarce."
In urma cu cativa ani, vacantele sale aratau altfel - strabatea oceanul si vizita tot New Yorkul in 5 zile. Acum, cauta mai multa liniste, desi nu s-ar putea retrage niciodata complet din agitatia Capitalei. Ii place sa mearga uneori in plimbare de la birou pana la French Bakery-ul din Romana sa cumpere paine calda, ii place biroul ei unde usa este tot timpul deschisa. Printre sedinte si multe ore in fata calculatorului, exista insa si in companie ocazii de rasfat culinar. "Cine vine dimineata pana in 9.30 primeste micul dejun (orez cu lapte sau macaroane cu branza si zahar) de la doamna Gabi care e cu noi de cand eram 10 oameni pana acum, cand am ajuns 200." Doamna Gabi e cea care pregateste mese de zilele de nastere ale colegilor cu vechime in agentie, care prepara hot dog de ziua Americii si serveste croissant cu cafea de ziua Frantei. Iar de 1 mai are in meniu mici si bere. Un fel de Mammy a companiei (varianta alba), care "gateste uneori pentru toti, oale intregi de ciorba ca la nunta". Ziua de munca a Ioanei Iordache incepe de obicei de la ora 9 si un sfert si se termina pe la ora 18.30. Acum petrece mai putin timp la birou decat obisnuia cand era la inceputul afacerii sale, Target, compania care urma sa ajunga sub acoperisul Leo Burnett. Atunci erau o mana de oameni, in prezent sunt aproape 200 de angajati. Leo Burnett s-a extins si "aici nu exista amelioratori de gust si acceleratori de crestere. E o crestere fireasca. Daca ar fi totusi sa functioneze si in viata principiul cresterii aluatului de cozonac peste noapte, as pune la dospit numarul de oameni buni si know-how-ul", spune Ioana Iordache. Pana una alta, pentru manager, compania pe care o conduce a capatat o aroma "care nu mai e atat de picanta si misterioasa, a devenit mai blanda si familiara".