"Va recomand salata de vinete, e foarte buna, eu o sa-mi comand pappardelle con funghi porcini", spune fostul tenisman olimpic si actualul proprietar al Tenis Club, scanand inca o data meniul bine cunoscut al terasei. Noul La Provence are un aer varatic, cu canapele din rafie si perne albe moi, iar de la masa la care ne-am asezat se vedea printre perdele, salonul turcesc cu covoare colorate, perne tolanite si narghilea. "Aici imi petrec foarte mult timp, nu mi-as putea imagina ce ar putea fi mai bine acum decat sa stam aici, pe terasa, dupa ploaie", spune Pescariu, savurand limonada cu menta.

"Nu apuc intotdeauna sa iau un pranz linistit, dar nici nu ma plang ca nu am timp. Daca trec totusi peste pranz, imi rezerv timp pentru cina la unul dintre restaurantele bucurestene sau pregatesc eu un gratar acasa - mi-am cumparat si ustensile. La mancare nu sunt mofturos, imi plac si fructele de mare, dar si sarmalutele."

In Bucuresti, Pescariu. prefera sa manance la Capriciosa, la Taverna Sarbului, la Provence, la Al Casolare din Buftea, detinut de o familie de italieni, un tort de biscuiti de la Uptown sau mancare japoneza la Benihana. "Imi place ideea de a-ti gati un bucatar in fata, am fost si la New York la Benihana si am fost foarte placut surprins cand s-a deschis si aici. Mai am si in Viena, unde calatoresc foarte des, cateva restaurante preferate, printre care si unul japonez."

Desi pranzul sau cina sa ideala ar fi undeva intr-un golfulet din Halkidiki, Grecia, unde a fost anul acesta in vacanta. "Pe plaja exista cinci, sase restaurante detinute de familii de greci, care au doar o camaruta unde se pregateste mancarea si scaune si mese pe plaja, iar pestele si fructele de mare sunt cumparate direct de la pescari, astfel incat toata mancarea e foarte proaspata."

Fostul tenisman calatoreste inca mult, desi acum pentru a juca golf si a se relaxa, spre deosebire de perioada cand era nevoit sa calatoreasca pentru Roland Garros-uri si Olimpiade.

"Am inceput sa joc tenis la 10 ani si am renuntat la 25 de ani pentru ca nu imi mai facea placere sa ma antrenez si prin urmare nu as mai fi avut rezultate bune. Singurul lucru de care mi-e dor in tenis este competitia, in rest nu duc lipsa agitatiei din preajma jocului si a calatoriilor in care mai mult vedeam hotelul, aeroportul si terenul de tenis." Si anul acesta Pescariu a fost la Roland Garros, la Paris dar de data aceasta, pentru prima oara, in postura de spectator. "Mi-am dat seama ca niciodata nu participasem la competitie decat de pe terenul de tenis."

Pescariu a dat insa tenisul pe golf si spune ca "devii dependent de sportul asta". Destinatiile alese in fiecare an pentru a practica noul sau sport preferat sunt Africa de Sud (in Pearl Valley Resort), America (unde sunt cele mai multe terenuri), Dubai, iar mai aproape: Turcia, Spania sau Italia. In Romania sunt doar cateva terenuri de golf si doar unul din Alba Iulia se apropie de standardele internationale (un teren de golf adevarat are 18 gauri).

In ceea ce priveste planurile de viitor, Pescariu spune ca nu vrea sa mai investeasca in nicio afacere in momentul de fata, in afara de extinderea Tenis Clubului, de reconstructia caruia s-a apucat in anul 2001, care va include pana la sfarsitul anului, pe langa salile de fitness si terenuri de sport, piscina, spa si alte facilitati.

"Tatal meu avea o vorba: 'daca dusmanullui ii e bine, lui ii e si mai bine', iar mie in momentul asta mi-e bine pe toate planurile. In plus, tin la timpul meu liber si, in momentul de fata, daca vreau maine sa plec la golf, pot pleca; si vreau ca lucrurile sa ramana asa."  La finalul pranzului n-am comandat desert, insa doar pentru ca "lipseste patiserul", Dinu Pescariu fiind de altfel un mare fan al dulciurilor. "Cand eram copil, imi placea mult grisul cu lapte si dulceata, dar si gogosile si aroma cozonacului si tin minte, cand mergeam la rudele parintilor mei care sunt ambii ardeleni, ca se gatea placinta boiereasca, un fel de tort de clatite cu ingrediente aromate intre straturi. Cel mai bun fel de mancare gatit de ai mei e totusi o ciorba de miel pe care mi-o pregateste bunica, chiar si acum cand merg in vizita."